Concluziile blitzkriegului eșuat al lui Putin. Moralul, logistica, dotarea și corupția sunt principalele vulnerabilități ale armatei ruse

 

Tanc rusesc distrus de armata ucraineană: Sursa: Ministrul Apărării al Ucrainei

Iurie Rotaru*

Ceea ce Rusia dorea să fie încă un „mic război victorios” s-a adeverit a fi cea mai sângeroasă conflagrație de la cel de al-Doilea Război Mondial. Contrar opiniilor enunțate la începutul intervenției, Kievul nu a căzut după nici după 48 de ore, nici după 72 de ore și nici după o lună. Ba mai mult, pierderile rușilor sunt mai numeroase decât după zece ani de război în Afganistan sau cele două războaie cecene. LARICS a analizat principalele cauze ale eșecului blitzkriegului rus în Ucraina.

Invazia rusă a început în dimineața de 24 februarie. Primele ore arătau o dinamică devastatoare pentru ucraineni: orașele mari erau bombardate, sistemul de apărare aeriană a fost grav afectat, obiectivele militare erau lovite fie din cer, fie erau aruncate în aer de diversioniști. Narațiunea părții ruse anunța o scurtă operațiune specială de „denazificare” și „demilitarizare” a Ucrainei. Potrivit planurilor de luptă obținute de SBU, rușii planificau un război de maxim 15 zile în care să ocupe toată Ucraina. După mai mult de o lună de campanie, Rusia nu a reușit să ocupe niciun mare oraș ucrainean.

Harta războiului din 5 aprilie 2022, realizată de britanici. Sursa: Ministerul Apărării al Marii Britanii

Informații eronate furnizate de FSB

Analiza informațiilor existente la această oră indică faptul că eșecul militar rus este cauzat, într-o bună măsură, de faptul că FSB a furnizat informații eronate referitoare la starea armatei ucrainene și starea de spirit a ucrainenilor.

Vom preciza că, de regulă, în străinătate acționează SVR (serviciul de spionaj extern) sau GRU (serviciul de spionaj militar), însă în țările din așa-numita vecinătate apropiată operează agenții Departamentul nr. 5 din cadrul FSB, o structură creată în anii `90 de către Putin, aflat atunci la conducerea FSB. Anume acest departament a fost responsabil de furnizarea informațiilor din Ucraina care ajungeau direct pe masa lui Putin.

În acest scop, relatează jurnalistul de investigație Christo Grozev, începând cu 2014, în jur de 150 de ofițeri FSB au acționat în Ucraina cu scopul de a recruta înalți oficiali și reprezentanți ai structurilor-cheie. Astfel au fost cheltuiți miliarde de dolari și pe hârtie rețeaua de spioni ruși arăta impresionant, însă cei recrutați, din motive neclare, nu au executat ordinele FSB după începerea invaziei. Grozev nu a menționat sursa informațiilor, însă a dat de înțeles că volumul de scurgeri de informații din structurile de forță ruse este la un maxim istoric, ceea ce conduce la concluzia că o bună parte din persoanele din sistem nu îi sunt loiale lui Putin.

Aceste informații au fost confirmate prin faptul că, după două săptămâni de la începutul războiului, Putin a dat startul represiunilor, pe care le-am anticipat încă pe 28 februarie, anume cu Departamentul nr. 5 al FSB. Potrivit informațiilor neoficiale, directorul și adjunctul departamentului au fost arestați din cauza activității proaste de spionaj și cheltuirea nejustificată a fondurilor destinate operațiunilor.

Alexey Arestovych, consilierul președintelui Ucrainei și fost agent al serviciilor secrete militare, consideră că principala greșeală a serviciilor secrete rusești constă în concluzia falsă că o bună parte din localitățile ucrainene ar fi întâlnit soldații ruși cu pâine și sare, iar armat ucraineană nu va dori să lupte pentru administrația Zelensky.

Prin prisma aceste declarații putem explica înaintarea, aparent absurdă, asupra Harkovului de către Rossgvardia – un fel de Jandarmerie –, adică o structură menită să suprime proteste, nu să lupte în război. Harkovul este unul dintre cele mai mari orașe (aproape 1,5 milioane de locuitori) rusofone din afara Federației Ruse. Astfel, cel mai probabil rușii credeau că vor fi întâmpinați ca eliberatori. Însă asaltul a fost respins, iar Harkovul continuă să fie sub administrația ucraineană.

 

 

Rezultatul luptelor în regiunea Kiev, aici. Sursa: Unian

Verticala minciunii

Oficialii americani și europeni consideră că Putin nu doar a fost dezinformat înainte de invazie, ci este în continuare ținut într-o bulă informațională nerealistă referitoare la războiul din Ucraina. Nu este de mirare, căci asta ar fi o expresie logică a verticalei puterii construite de Putin.

Yuri Shvets, fostul ofițer KBG fugit în SUA, a explicat că starea de astăzi a Rusiei este rezultatul unui sistem construit de un fost KGB-ist (adică Putin) poreclit în servicii „muc de țigară” și „molie”. Potrivit lui Shvets, Putin a fost promovat în funcția de președinte tocmai pentru faptul că era „o figură gri și controlabilă”. Cu toate acestea, Putin a reușit să preia puterea totală în stat, construind un sistem după chipul și asemănarea sa, înconjurându-se cu mediocrități. Aproximativ aceleași opinii exprimă și alte persoane care l-au cunoscut personal pe Putin. De exemplu jurnalistul Alexandr Nevzorov, care a fost implicat în campania electorală a lui Putin, a precizat că acesta este înconjurat de oameni care nu pur și simplu se tem de el, ci îi sunt loiali din motivul că doar datorită lui au obținut funcții și au acumulat averi.

Sistemul corupt de la Kremlin, bazat pe loialitate oarbă și nu pe meritocrație, este probabil rădăcina tuturor eșecurilor ruse din ultima perioadă, inclusiv în domeniile în care Rusia tradițional era puternică, de exemplu serviciile secrete: otrăvirile lui Skripal și Litvinenko, otrăvirea eșuată a lui Navalny, tentativa nereușită de a organiza o lovitură de stat în Muntenegru, detonarea indiscretă a unui depozit militar din Cehia etc.

Raportul de forțe

Statistic vorbind, armata rusă este net superioară celei ucrainene la toate capitolele, de la buget (60$ miliarde versus doar 4$ miliarde), până la numărul ostașilor și tehnicii militare.

Cu toate acestea, Rusia a invadat Ucraina (a doua cea mai mare țară din Europa cu o populație de peste 40 milioane de locuitori) cu doar 190 mii de ostași. Potrivit experților militari, armata invadatorilor nu este suficient de numeroasă pentru a cuceri și menține ocupată Ucraina. Pentru comparație, în cel de al doilea război din Cecenia, Rusia a luptat de asemenea cu o grupare de aproximativ 190 mii de ostași, dar Cecenia fiind de 32 de ori mai mică decât Ucraina.

Raportul de forțe dintre armata rusă și cea ucraineană înaintea invaziei. Sursa: BBC

Pe lângă un număr prea mic de ostași, armata rusă a atacat dintr-odată pe opt direcții operaționale, întinzând astfel mult prea mult linia frontului. Astfel, în ciuda superiorității navale și aeriene, armata rusă s-a împotmolit în războiul terestru.

Analizând componența grupării care a invadat Ucraina, experții militari susțin că nu ar trebui să ne mire problemele privind coordonarea acțiunilor dintre trupe sau incidente precum friendly-fire pentru că cei 190 mii de invadatori au fost adunați din diferite fronturi rusești (în total sunt patru), deci sunt soldați care nu au mai luptat și nici măcar nu au participat la exerciții militare comune. Pe lângă asta, pe lângă soldați profesioniști au fost implicați și cei regulați, mercenarii Wagner și reprezentanții diferitor structuri de forță precum Rossgvardia.

Sistemul sovietic de luare a deciziilor

O vulnerabilitate importantă a armatei ruse este dependența totală de centrul de comandă. Dacă armatele moderne, inclusiv cea ucraineană, practică descentralizarea tactică a luării deciziilor pe câmpul de luptă, atunci armata rusă, conform modelului sovietic, încă este total dependentă de ordinele date de Kremlin. Aici, ca și în alte cazuri, sunt prezentate interceptări ale discuțiilor purtate de către ofițerii ruși aflați pe front care nu acționau până nu primeau ordin de la superiori.

Necesitatea unui ordin este explicația probabilă pentru număr mare de generali ruși lichidați (cel puțin opt). Pentagonul susține că aceste morți au fost cauzate de faptul că rușii s-au implicat în război pentru care nu erau pregătiți și din aceste motive generalii erau nevoiți să fie prezenți pe linia frontului pentru a da ordine în funcție de desfășurarea evenimentelor

Logistica

Singura cale prin care armata rusă poate asigura transportul de întăriri și proviziuni în partea de nord a Ucrainei este cea terestră. Aici, Ucraina este ajutată de geografie. Concret, rușii sunt nevoiți fie să parcurgă traseul pe un teren mlăștinos (de aici și numeroase cazuri de tehnică militară rusă împotmolită), fie să utilizeze șoselele, ceea ce face coloanele vulnerabile la Bayraktar-urile din dotarea armatei statului vecin.

Prin urmare, armata rusă pierde războiul logistic, adică suferă din cauza proviziunilor insuficiente. Mașinile transportatoare de petrol și provizii sunt principalele ținte atât ale armatei ucrainene, cât și a civililor care-și apără țara. Segmentul de internet ucrainenei este plin de imagini video cu vehicule transportatoare distruse fie cu ajutorul dronelor, fie cu cocktailuri Molotov. Despre probleme grave cu provizii vorbesc și militarii ruși (potrivit discuțiilor interceptate de SBU) și au fost confirmate de oficialii europeni.

Transportatorul de combustibil distrus de ucraineni. Sursa: Ministerul Apărării al Ucrainei

Soldații ruși au fost afectați până și de către „aliatul” tradițional al Rusiei: gerul. Concret, potrivit unei interceptări publicate de către SBU, mai mulți soldați ruși care luptă sub orașul Nicolaev (unde, în luna martie, temperaturile erau sub zero grade) suferă de degerături. Despre acest fapt au relatat și reprezentații Pentagonului. Soldații ruși se mai plâng rudelor de faptul că sunt nevoiți să doarmă în tranșee pentru că nu au nici măcar corturi, nemaivorbind de sobe portabile. În același timp sunt numeroase probe că ostașii ruși sunt hrăniți cu alimente expirate, de aici probabil și numărul mare de furturi și tâlhării sau chiar probe că ostașii ruși au mâncat câini.

Potrivit experților militari ruși (independenți) pot fi trei cauze care au condus la proasta echipare a armatei: comandamentul planifica să încheie operațiunea rapid, comandamentul a planificat prost operațiunea sau corupția endemică de care suferă Rusia în general și Ministerul Apărării în particular.

Merită menționat și faptul că, în acest război, cu excepția armamentului de rază medie și lungă, Rusia nu a surprins lumea cu noi dotări ale armatei. Din contra, armata rusă în continuare pune accentul pe blindate care în mare parte sunt producție sovietică și nu fac față armelor moderne anti-tanc.

Cifrele vorbesc de la sine. Timp de nouă ani, URSS-ul a pierdut în Afganistan 147 de tancuri și 1.314 alte vehicule. Potrivit datelor ucrainene (pe care le vom interpreta critic) din 3 aprilie, în țara vecină Rusia a pierdut 644 tancuri și 1.830 de alte blindate, la care putem adaugă alte 1.249 de vehicule militare și 76 de transportatoare de combustibil. Cercetătorii independenți au numărat 410 de tancuri pierdute și peste o mie de alte vehicule. În orice caz, pierderile rușilor sunt fără precedent.

Tanc rusesc distrus de armata ucraineană. Foto: Ministrul Apărării al Ucrainei

Rotația

Un alt aspect important: din moment ce toată gruparea masată la hotarele Ucrainei a intrat în luptă și a suferit pierderi mari, nu mai este posibilă efectuarea rotației. Adică, Rusia pur și simplu nu are cu cine suplini batalioanele decimate. Potrivit standardelor armatei SUA, dacă 30% dintr-un batalion este distrus și nu există soluții pentru a suplini pierderile (umane și tehnice), atunci batalionul nu mai este operațional.

În aceste condiții, singura soluție viabilă ar fi mobilizarea în masă care, din câte se pare, încă nu este posibilă la scară largă, deși pregătirile deja au loc în ciuda faptului că, în perioada războiului, Putin de două ori a asigurat populația că mobilizarea generală nu va fi.

În aceste condiții, în unele regiuni mai sărace ale Rusiei are loc mobilizarea tacită. Recruții sunt motivați cu posibilitatea de a se îmbogăți prin jefuirea Ucrainei.

Mobilizarea generală nu va rezolva toate problemele Rusiei, aici intervenind un alt aspect important și anume pregătirea. Analizând statisticile privind tehnica militară distrusă, în special când vine vorba despre avioane și elicoptere, este important să ținem cont și de faptul că pregătirea unui pilot durează ani de zile. Deci, Rusia nu a pierdut doar 143 de avioane și 134 de elicoptere (datele ucrainene), ci și tot atâția piloți pregătirea cărora durează ani.

În concluzie, în urma pierderilor suferite în Ucraina, armata rusă va avea nevoie de ani de zile pentru a-și restabili potențialul dacă o va putea face în condițiile sancțiunilor occidentale care nu doar îi distrug economia, ci și o lasă fără tehnologii moderne de care Moscova este dependentă.

Comunicarea

Comunicarea criptată este unul dintre elementele de bază ale oricărei armate moderne. Însă realitățile războiului au arătat că sistemul rus de comunicare nu este operațional.

Astfel, militarii ruși folosesc telefoanele mobile personale și radiouri civile de fabricație chineză. Tot prin intermediul telefoniei mobile țin legătura și agenții FSB din Ucraina care, de altfel, raportează superiorilor problemele grave la capitolul comunicare cu care se confruntă atât ei, cât și armata. Cu alte cuvinte, comunicarea dintre militarii și spioni ruși nu este criptată. Asta, la rândul său, permite SBU să intercepteze apelurile militarilor și să le monitorizeze geolocațiile.

 

Moralul

Factorii enumerați mai sus au contribuit la apariția a probabil celei mai grave probleme cu care se confruntă soldații ruși – moralul scăzut. Acest fapt este confirmat de rapoartele serviciilor de inteligență din Occident (exemplu aici și aici), apeluri interceptate, dar și de cazurile de pe front de sabotare a echipamentului militar de către soldații ruși, de exemplu prins scurgerea intenționată a motorinei din tehnica militară sau pur și simplu prin abandonarea acesteia.

 

Transportator blindat rus abandonat, „furat” de un fermier ucrainean, aici. Sursa: Unian

Pe de cealaltă parte, Putin a reușit ceea ce nu a fost în stare nici un lider ucrainean – i-a unit pe toți cetățenii ucraineni, indiferent de limbă sau etnie, într-o națiune care cu prețul vieții își apără independența, libertatea și viitorul.

Sunt zeci de imagini video în care ucrainenii se aruncă sub tancuri rusești, aruncă cu cocktailuri Molotov în tehnica agresorului și protestează în fața soldaților înarmați.

Rezistența eroică a ucrainenilor este perfect explicabilă: Dreptatea este de partea lor.

Iurie Rotaru este cercetător asociat la Centrul de studii sino-ruse din cadrul ISPRI.