Trădare, trădare, dar s-o ştiţi şi voi! Cu un patrimoniu imobiliar impresionant, însumând 9377 mp construiţi în care învaţă peste 1475 elevi sub îndrumarea a 117 cadre didactice, Colegiul Naţional "Mihail Eminescu" este, fără îndoială, una dintre bijuteriile coroanei învăţământului românesc din această parte a ţării. Cu toate acestea, profitând de indiferenţa complice a actualei administraţii locale, un ordin călugăresc controversat este pe cale să obţină retrocedarea în natură a acestor imobile care, nu numai că nu i-au aparţinut niciodată, dar nici măcar nu are legitimitatea juridică să iniţieze un asemenea demers. De nicăieri către orişiunde În Monografia imobilului care adăposteşte actualul Colegiu naţional "Mihail Eminescu", tipărită în 1896 de profesorul premonstratens Petru Cseplo, se preciza că, de la punerea pietrei de temelie a Academiei de Drept, care a funcţionat în clădire, şi a liceului, "cheltuielile de clădire le-a acoperit Fondul de studii", arătându-se că "aceste clădiri li s-au dat Premonstratenşilor, nu ca proprietate perpetuă, ci numai în administrare". Premonstratenşii nu veniseră la Oradea nici din îndemnul propriu, nici trimişi de Papa, ci au fost aduşi de împărăţie, în serviciul căreia erau. După cum reiese în mod absolut clar din istoricul Ordinului "A jaszovari premontrei kanonokrend Jubileumi Nevtara (Budapesta, 1902)", ei fuseseră aduşi ca să servească Patria prin şcoală, potrivit intenţiei prea înalte a Majestăţii Sale. Misiunea lor "consecvent cu voinţa prea înaltă a Regelui", era să se acomodeze împrejurărilor, după natura specială a acestora. Elevii trebuiau să devină oameni care "să servească lui Dumnezeu şi Patriei". În ce priveşte pe călugării înşişi, ei trebuiau să se primenească cu vremea, "dar primenirea noastră - zice la 1848 Superiorul Ordinului - trebuie să fie aşa încât ea să ne recomande mai bine înaintea Patriei, să ne alipească mai strâns de Biserică şi să trezească simpatie mai caldă înaintea guvernului". Cine cere nu piere "Nu se poate o situaţie de drept mai clară decât aceasta: Statul dă Ordinului Premonstratens o însărcinare de natură educativă. Imobilul în care se îndeplineşte opera aceasta este dat de Stat, iar scopurile urmărite de el sunt fixate tot de Stat", consemnează în lucrarea sa, "Politica religioasă minoritară a României" profesorul Onisifor Ghibu, care, după o trudă de 17 ani, în anul 1937, a reuşit să câştige şi să întăbuleze în favoarea Statului Român dreptul de proprietate asupra imobilelor actualului Colegiu Naţional „Mihail Eminescu” din strada Roman Ciorogariu. În aceeaşi lucrare, Onisifor Ghibu argumentează că "liceul din chestiune n-a fost considerat niciodată ca o proprietate a Premonstratensilor şi aceasta se poate dovedi şi cu sigiliul pe care l-a întrebuinţat în cursul timpurilor" şi documentează pe bază de date precise că Ordinul Premonstratens nu a avut niciodată personalitate juridică. Toate acestea nu au împiedicat însă Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens Oradea să notifice Consiliul local Oradea şi Colegiul Naţional "Mihai Eminescu", la începutul lunii decembrie 2005, în legătură cu existenţa unei cereri de retrocedare a imobilelor de pe strada Roman Ciorogariu depusă la Comisia centrală de retrocedare. Vorba ceea, cine cere, nu piere. Ca să nu o spunem pe şleau că nu e prost cel care cere ci acela care dă. Dar, şi care crede că un imobil aparţinând Statului Român în anul de graţie 1937, intrat vremelnic sub autoritatea Statului Maghiar pe perioada Diktatului de la Viena şi revenit tabular la Statul Român în 1946 mai putea fi naţionalizat doi ani mai târziu, în... 1948. Naţionalizat de către Statul Român de la cine, de la Statul Român?! Singură împotriva tuturor? Singurul consilier local sensibil la toate acestea inadvertenţe a fost Silvia Suciu, care şi-a exercitat dreptul de iniţiativă legislativă redactând un proiect de hotărâre privind aprobarea unor măsuri pentru păstrarea în favoarea Statului Român şi trecerea în domeniu public a municipiului Oradea a imobilelor compuse din teren şi clădiri în care funcţionează în prezent Colegiul Naţional "Mihai Eminescu". Un demers legitim şi necesar, pe care îl reproducem în cele ce urmează şi care, dus la bun sfârşit, poate pune-n cui "pohta ce-o pohtesc" reprezentanţii unui ordin călugăresc care nu s-a remarcat până acum decât prin atitudini subversive, antiromâneşti. PROIECT DE HOTĂRÂRE Privind aprobarea unor măsuri pentru păstrarea în favoarea Statului Român şi trecerea în domeniul public a municipiului Oradea a imobilelor compuse din teren şi clădiri în care funcţionează în prezent Colegiul Naţional "Mihai Eminescu". Analizând Raportul de specialitate nr 67356 din 23.02.2006, întocmit de către Direcţia Patrimoniu prin care se prezintă situaţia din prezent a imobilelor în care funcţionează în prezent Colegiul Naţional "Mihai Eminescu", cu un număr de 1475 de elevi, dispunând de un colectiv de cadre didactice valoroase în număr de 117 şi având clădiri în suprafaţă de 9377 mp (parter + etaj), imobile asupra cărora suntem înştiinţaţi că a fost depusă notificare de restituire de către Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu hramul “ Sfântului Ştefan- primul martir” la Comisia Specială de Retrocedare constituită la nivel naţional în baza Ordonanţei de Urgenţă nr. 94/2000, Analizând copiile după colile de Carte funciară nr. 3159, 3160, 12983 şi după CF de la 1887 de la Arhivele Naţionale, Ţinând seama de Ordonanţa de Urgenţă nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată prin Legea 501/2002, În baza art. 38 alin. (n) şi art. 46 alin. 5 din Legea 215/2001 privind administraţia publică locală, Propun că în Şedinţa Ordinară a CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI ORADEA să se hotărască: Art. 1 Se aprobă întocmirea unei adrese către ARHIVELE NAŢIONALE, DIRECŢIA JUDEţEANĂ BIHOR, pentru a solicita informaţii cu privire la proprietarul original din 1887 al imobilelor revendicate de către Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu hramul “ Sfântului Ştefan- primul martir” şi care este proprietarul în cadastru la 1887 al imobilelor cu nr. 849, 849/2 850/2, 851. Art.2 Se aprobă întocmirea unei adrese către Judecătoria Oradea pentru a solicita copie după Sentinţa Judecătorească a Tribunalului din 1937 prin care profesorul ONISIFOR GHIBU după o muncă de 17 ani, alături de alţi mari avocaţi a câştigat procesul în favoarea Statului Român, având ca obiect şi imobilele din Str. Roman Ciorogariu, Oradea. Art. 3 Se aprobă întocmirea unei adrese către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară pentru a se obţine încheierile în baza cărora s-a operat în Cărţile Funciare nr. 3159, 3160 şi nr. 12983. Art. 4 Se aprobă întocmirea unei adrese către GUVERNUL ROMÂNIEI- Comisia Specială de retrocedare a unor imobile care au aparţinut unor culte religioase, însoţită de documente probă de la Instituţiile menţionate la art 1,2 şi 3 prin care să se motiveze că un imobil care a aparţinut de drept STATULUI ROMÂN în 1937 nu putea să fie naţionalizat sau preluat în mod abuziv cu sau fără titlu de Statul Român în perioada 6 martie 1945-22 dec. 1989, deoarece imobilul fusese înainte al Statului Român. Prin Dictatul de la Viena 30 august 1940 drepturile legitime asupra Transilvaniei au fost luate şi date Ungariei, iar prin Conferinţa de Pace de la Paris şi Tratatul de Pace semnat la 10 februarie 1947 de România cu Puterile aliate şi Asociate anulează nedreptul dictat de la Viena, recunoscând drepturile legitime româneşti asupra Transilvaniei. În Cartea Funciară nr. 3159 se trece la 21 septembrie 1946 pe numele Statului Român, iar în 1949 se trece în favoarea Statului Român pentru Ministerul Învăţământului Public. De asemenea, să se motiveze faptul că în Cartea Funciară de la 1887 din ARHIVELE NAŢIONALE nr. topo 851 Oradea şi conform planului cadastral de la acea dată nr. topo 851 nu a fost pe numele Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens, ci era Academia de drept a Statului Maghiar, nr. topo 851 care în anul 1937 este operat în Cartea funciară şi rectificat s-a trecut pe numele Statului Român Se aduce ca dovadă Gazeta de Vest nr. 257 din 23 februarie 1937 (de la Bibliotecă sau de la Arhivele Naţionale) în care este prezentată sentinţa Tribunalului de respingere a recursului Ordinului Premonstratens, pronunţată sâmbătă 20 februarie în Camera de Consiliu a Tribunalului Bihor, ora 9 seara. Procesul era între Statul Român şi Ordinul Călugăresc Premonstratens din Oradea, asupra complexului din strada Roman Ciorogariu. Citate din Gazeta de Vest nr. 257 din 23 februarie 1937: “Ordinul Premonstratens din Oradea a reuşit, acum 80 de ani, să intabuleze această avere pe seama acestui ordin. În urma cercetărilor de aproape 17 ani, dl prof. univ. Onisifor Ghibu a reuşit să culeagă toate documentele prin care să dovedească dreptul de proprietate a statului maghiar asupra acestor averi şi implicit astăzi, asupra statului român. În baza procurii ministerului instrucţiunii publice român, dl prof. Ghibu a cerut cărţii fonduare din Oradea, rectificarea întabulării pe seama statului român.” “Dl Aurel Popescu advocatul statului, arăta ca dl prof. Onisifor Ghibu, în baza delegaţiei ministerului şi a dovezilor adunate, a fost în drept să ceară corectarea în cartea funduară a acestor averi pe seama adevăratului proprietar, statul român.” “Clădirea a fost construită din fondul de studii care era al statului maghiar şi nu al Episcopatului romano-catolic (...) Cere respingerea recursului.“ “Ordinul Premontrei n-a avut niciodată personalitate juridică. Documentează pe bază de date precise că Ordinul Premonstratens nu a fost niciodată juridică.” “ În ce priveşte loialitatea acestor ordine, se arată că un călugăr al acestui ordin, care este încă cetăţean român face serviciul de călugar militar în armata ungară. Diploma restituţională din 1802 este o dovadă că aceste bunuri au fost donate de regele ţării, însă cu anumite obligaţiuni, pe care ordinul azi nu le mai îndeplineşte. Iosif II şi deci statul a luat bunurile diferitelor ordine urmând că el să se ocupe de instrucţia tineretului şi atunci s-a înfiinţat fondul de studii.” Art. 5 Cu ducere la îndeplinirea prezentei Hotărâri se incredinţează serviciilor abilitate din cadrul Primăriei municipiului Oradea. Data: 28 februarie 2006 Iniţiator de Proiect de Hotărâre Consilier local al municipiului Oradea, Ing. Suciu Silvia Ce-ar mai fi de spus? Poate doar că amânarea luării în dezbatere şi neaprobarea acestui proiect va avea consecinţe dramatice pentru patrimoniul imobiliar al municipiului, din care se înfruptă, cu largul concurs al forţelor politice, în special al UDMR, tot felul de neaveniţi în sutană, care îşi fac cruci şi bat mătănii atunci când sunt acuzaţi că vor să ne ia Ardealul. Şi chiar aşa, de ce ni l-ar mai lua, câtă vreme li se poate retroceda oficial, cu acte false în regulă? Dan MATEA