Pornim de la următoarele premise: a) un om gospodar îşi rezolvă problemele indiferent dacă are mulţi sau puţini bani. Şi le rezolvă, desigur, la nivelul pungii, dar inteligenţa gospodărească este capabilă să stoarcă un maxim de profit dintr-o cheltuială minimă; b) un om lipsit de har gospodăresc, indiferent câţi bani ar avea pe mână, îi va cheltui pe toţi fără a-şi rezolva problemele. Dacă este şi prost, rezultă un dezastru, nu doar că îşi cheltuie toţi banii, dar se mai alege şi cu ponoase; c) dacă un "bine intenţionat" îşi pune ochii pe un nătărău şi vrea să-l mute în afara satului nu trebuie decât să găsească metoda pentru a-l lăsa în pielea goală. Lucru verificat şi de istorie; d) banii cheltuiţi în sistemul sanitar sunt bani publici.


