În contextul renaşterii şovinismului maghiar cu disimulate, încă, pretenţii revanşarde, asupra a ceea ce nu a fost dintru început niciodată a lor, suntem nevoiţi să spunem din nou lucrurilor pe nume.

Ne apropiem de finalul uneia dintre cele mai apatice campanii electorale. Pe de-o parte, dezinteresul pentru politică a ajuns la limita de jos, pe de alta, şi politicienii s-au adaptat la situaţia dată, ba chiar pare să le convină aşa.

4 iunie 1920 a marcat recunoaşterea internaţională definitivă a unirii Transilvaniei cu România prin semnarea Tratatului de la Trianon dintre România şi Ungaria. Politica românească repurtase un triumf important. În afara graniţelor României, în Ungaria, a rămas un grup etnic românesc destul de consistent.

Alegerile locale aduc cu sine situaţii şi personaje care nu mai frapează pe nimeni. Preşedintele Consiliului Judeţean Sălaj candidează din nou din partea USL. A fost ofiţer de securitate între 87 şi 89. E doar un exemplu de "continuitate" cum ar veni.

Este un principiu elaborat de către cel mai mare înţelept al Chinei antice, Confucius. Conform acestuia, indiferent de considerentele morale, de principiile tale, dacă eşti atacat cu arme "interzise" ai dreptul de a ataca şi tu cu arme "interzise", ai datoria de a lupta pentru a nu te lăsa ucis.

Agresivitatea puterii de la Budapesta a devenit o trăsătură specifică. De fapt, nici Uniunea Europeană nu biruie în a sancţiona derapajele anti democratice ale guvernului Orban.

Un grup de 12 Camere Judeţene de Comerţ şi Industrie, cărora zilele următoare li se vor mai adăuga cel mai probabil altele, îl acuză actualul preşedinte al Camerei Centrale (CCIR), Mihail Vlasov, de folosirea banilor în interes personal, de dezinteres şi ineficienţă în slujirea firmelor din România.