Unul dintre oamenii cu care urbea de sub Apuseni se mândrește este veteranul de război sergent Alexandru Purle, un om de o calitate excepțională, după spusele vecinilor, iar datorită actelor de vitejie în cel de-al Doilea Război Mondial și a unei vieți exemplare a fost distins cu titlul de Cetățean de Onoare, post mortem, al orașului Ștei.

Momente emoționante s-au derulat în curtea bisericii din orașul Ștei, unde familia, Ioan Terente Purle și soția Catița, împreună cu copiii Cristian și soția Gianina, Adrian și soția Carmen, dar și nepoții Robert, Alexandru, Gabriel, Mihai, Monica, Adina, precum și strănepoții Claudia, Andreea, Cosmin, a dorit să fie prezentă la o zi aparte din viața lor. La monumentul veteranilor de război din curtea bisericii, ceremonia comemorativă a început cu slujba de pomenire a defunctului Alexandru Purle săvărșită de preoții locali Gheorghe Tal și Adrian Suciu, împreună cu preotul Antin Purle, nepotul veteranului de război, care, cu vădită emoție, a specificat că este pentru prima oară invitat într-un mod oficial la acest monument, chiar localnic fiind. Consiliul Județean Bihor a fost reprezentat de consilierul județean Dorin Boca, în timp ce autoritățile locale au fost reprezentate de ec. Marius Cioară, viceprimarul orașului Ștei, precum și de consilierul local Dorel Pirtea. Respectându-se normele sanitare, rând pe rând au fost depuse coroane și jerbe de flori din partea familiei și consilierului județean Dorin Boca, dar și din partea Primăriei și Consiliului Local Ștei. O zi care, cu siguranță, nu va fi uitată niciodată de familia Purle din Ștei, deoarece, într-un cadru solemn, a fost comemorat, pe data de 7 aprilie, cel mai bun tată, socru, bunic și străbunic, veteranul din Al Doilea Război Mondial, sergentul  Purle Alexandru - avansat la gradul de sergent major la data de 18 februarie 1991, pentru merite deosebite pe front în calitate de sanitar, fiind mereu în prima linie în cadrul Regimentelor 39 și 35 artilerie - cel care ar fi împlinit frumoasa vârstă de 101 ani, dar, din păcate, a părăsit această lume în 7 martie 1993, la vârsta de 73 de ani. Purle Lazăr Alexandru, căruia consătenii îi ziceau „Bace Sandre a Lăzării”, s-a născut pe 7 aprilie 1920 în Ștei, într-o familie de oameni simpli, fiind primul din cei zece copii a lui Purle Lazăr şi Purle Cătălina, tatăl său fiind mecanic de gater, iar mama casnică. Încă de la o vârstă destul de fragedă, de la 13 ani, după ce înainte a absolvit patru clase în satul natal, a plecat la muncă în Banat, fiind slugă la o familie de nemți din localitatea Piștia, judetul Timiș, unde a lucrat până în momentul plecării în armată.

Cel mai minunat tată

 Evident, fiecare copil își iubește părinții, însă Ioan Terente Purle - cunoscut în oraș ca „Onița veterinaru” - cel  de-al doilea flăcău al lui „Bace Sandre a Lăzării”,  la cei 67 de ani ai săi, afirmă cu multă tărie că a avut cel mai minunat tată, de la care a învățat foarte multe, dar mai ales datorită faptului că a aflat multe din momentele trăite de acesta pe front care l-au marcat profund. El a povestit câteva fragmente, spuse pe vremuri de tatăl său. „A fost încorporat într-o unitate de artilerie grea în garnizoana Alba Iulia. În ziua lăsării la vatră, aflându-se în gara din Alba Iulia, în așteptarea trenului, care trebuia să-l ducă acasă, a venit ordin de mobilizare și a fost trimis cu unitatea lui pe frontul din Moldova, unde au început lupte foarte grele cu armata sovietică, care intrase în România. În acea perioadă, militarii români luptau alături de armata lui Hitler şi a lui Horthy. Unitatea sergentului  Purle Lazăr Alexandru făcea parte din Corpul de armată IV, sub comanda generalului Atanasiu. Ulterior, au fost trimiși pe front în Rusia, ajungând până la Stalingrad, unde au dus lupte grele cu armata sovietică în perioada 13 septembrie 1942 - 23 august 1944, fiind considerată cea mai sângeroasă și mai mare bătălie din istoria omenirii. După 23 august 1944, când românii au întors armele împotriva hitleriștilor alăturându-se armatei sovietice, unitatea sergentului Purle Lazăr Alexandru a fost trimisă pe frontul din Ungaria și Cehoslovacia, eliberând mai multe localități din țara vecină și trecând frontiera în Cehoslovacia unde au luptat în localitățile Zvolen și Banska Bystrica ajungând în munții Tatra, unde au dus lupte grele cu ultimele cuiburi inamice ale hitleriștilor până în data de 9 mai 1945, când au sărbătorit ziua victoriei asupra Germaniei lui Hitler. După această zi, deși se semnase capitularea Germaniei și se bucurau de pace, ostașii români au mai dus lupte grele cu hitleriștii fanatici care nu voiau să se predea, de frică să nu fie luați prizonieri și duși în lagărele din Rusia. După încheierea războiului, după ce au reușit să nimicească ultimele cuiburi de rezistență germană, au plecat spre România, ajungând în Cluj după trei luni de mers pe jos. S-a întors acasă la soția sa Cătălina și la primul său copil Crăciun, care s-a născut în 19 decembrie 1944, în timp ce el era pe front. În 1947 s-a căsătorit legal cu Purle Cătălina, iar în 7 noiembrie 1953, m-am născut eu”, a spus, printre altele, „Onița veterinaru”.

O viață simplă și dedicată familiei

Pe drumul vechiului sat Ștei - el fiind la originea actualului oraș Ștei - vecinii se cunosc dintotdeauna, iar cei mai în vârstă își aduc aminte cu multă plăcere de „Bace Sandre a Lăzării” având numai cuvinte de laudă la adresa lui, dar și a familiei, pentru care au un respect deosebit. În anii în care rușii au fost stabiliți în localitatea Ștei şi exploatau uraniu de la Baița Plai, „Bace Sandre a Lăzării” a lucrat ca șef de aprovizionare la cantina rușilor, patiserie, până la plecarea acestora în anul 1960. Pe urmă, a făcut școala de meseriași, ajungând muncitor instalator și fiind încadrat la IGCL Ștei, unde a lucrat până la pensionarea de boală. În perioada în care a lucrat la IGCL a fost ales în două legislații deputat sătesc. După munca depusă la IGCL și din cauza condițiilor de la vremea respectivă, veteranul sergent major Purle Lazăr Alexandru s-a îmbolnăvit de astm bronșic şi a fost necesar să se pensioneze pe motiv de boală. În 1987, pe data de 22 iunie, și-a pierdut soția, Purle Cătălina, el continuându-și viața alături de cei doi fii ai săi, Crăciun şi Ioan, până în ziua de 7 martie 1993, când a părăsit și el această lume.

Cetățean de Onoare post mortem

La ințiativa primarului orașului Ștei, ing. Iulian Balaj, prin Hotărârea Nr. 46, din 25 martie 2021, veteranului de război, sergent major Lazăr Purle, i s-a conferit titlul de Cetățean de Onoare, post mortem, al orașului Ștei cu unanimitate de voturi, văzând avizele comisiilor de specialitate ale Consiliului Local al orașului Ștei.