Pe 10 iunie s-au împlinit 71 de ani de la înfiinţarea primelor trupe de paraşutişti militari români. La cei 90 de ani, col. (r) Tudor Marinescu, absolvent al Şcolii de Paraşutişti Militari Bucureşti, promoţia (1942-1944), este unul dintre puţinii paraşutişti în viaţă care a luat parte la luptele din 23 - 30 august 1944, date în nordul Capitalei ţării, când unitatea de paraşutişti din care făcea parte a jucat un rol decisiv în nimicirea unităţilor hitleriste.

Ca veteran de război, voluntar cu Regimentul de Gardă Regală 6 Mihai Viteazul Bucureşti pe Frontul de Est, veteran al paraşutismului românesc, voluntar în Batalionul Şcolii de Paraşutişti Bucureşti şi participant pe Frontul de Vest cu Regimentul 90 Infanterie Sibiu, col. (r) Tudor Marinescu este un purtător de istorie vie al celui de-Al Doilea Război Mondial. A dedicat intereselor patriei sale cei mai frumoşi ani din viaţă. Ca militar activ, cu grad de sergent, i-a fost dat să suporte cu tărie privaţiunile şi vicisitudinile create de noul context dramatic, intern şi internaţional, prin care a trecut România după anii '40.
În acest context, factorii de decizie politico-militară de la Bucureşti, printre hotărârile luate pentru întărirea capacităţii combative a Armatei Române, a fost şi aceea de a înfiinţa, la 10 iunie 1941, primele subunităţi şi unităţi de paraşutişti militari români, constituiţi într-un batalion "Şcoala de Paraşutişti", având iniţial 130 de cadre şi elevi, urmând ca în prima jumătate a anului 1944 să se ajungă la 1.045. Prima unitate de paraşutişti care a absolvit aceste cursuri a avut o contribuţie majoră la nimicirea unităţilor hitleriste din nordul Capitalei, în perioada 23-30 august 1944, în aceste lupte înregistrându-se 19 morţi, 159 de răniţi şi 3 dispăruţi, iar pentru faptele lor de arme au fost decoraţi 22 de ofiţeri, 9 subofiţeri şi 173 de elevi paraşutişti. În dramaticele lupte duse de paraşutiştii militari români, aceştia au produs inamicului pierderi însemnate, soldate cu 147 de morţi, 203 răniţi, 354 de prizonieri. Cu toate acestea, la scurt timp, s-a decis desfiinţarea unităţii de paraşutişti. Motivaţia era că o parte din efectivul companiei de paraşutişti cu misiuni speciale a participat şi a acţionat în a doua jumătate a anului 1943 şi în prima jumătate a anului 1944 împotriva paraşutiştilor şi a partizanilor sovietici care acţionau în grupuri mici, dar numeroase, în zonele operative ale marilor unităţi ale armatei române de pe Frontul de Est în puncte strategice de pe teritoriul României.  În ce priveşte reînfiinţarea unităţii de paraşutişti, acest lucru s-a decis abia la 1 noiembrie 1950, odată cu reînfiinţarea unui batalion de paraşutişti, cu sediul în Garnizoana Tecuci. Majoritatea cadrelor şi elevilor erau ardeleni, proveniţi din teritoriile cedate temporar Ungariei horthiste prin odiosul Dictat de la Viena, din data de 30 august 1940. Dintre aceştia, şase paraşutişti erau din Oradea, din care au mai supravieţuit doi: col. de grăniceri Tudor Marinescu (fost paraşutist între 1942 - 1944) şi col. Dumitru Purge.  Ca veteran al paraşutismului militar românesc şi veteran de război, col. (r) Tudor Marinescu se simte mândru şi onorat că a făcut parte din această armă de elită. Gândurile şi sentimentele sale de aleasă preţuire şi recunoştinţă se îndreaptă spre bravii noştri eroi paraşutişti căzuţi la datorie în lupta pentru independenţa, libertatea şi suveranitatea României.