„Nu de puţine ori îmi este dat să aud, fie şi în trecere, un copil fredonând o melodie. Este un comportament instinctiv pentru cei înzestraţi cu talent muzical. Probabil tot atât de instinctiv precum e pentru un copil cu talent atletic să se implice în activităţi fizice. Aici intervine marea responsabilitate a părinţilor, în a-şi îndruma corespunzător odraslele", ne-a declarat recent, la Salonta, Nicodim (Nick) Negruțiu, profesor de pian la Liceul de Arte din Oradea.

Atmosfera de început a noului an școlar reaprinde dorința copiilor de a studia un instrument muzical. Venind în întâmpinarea acestei binecuvântări, profesorii de muzică Anghelina și Nick Negruțiu, oferă părinților câteva informaţii utile, în special celor care observă că în căminul lor muzica îşi face lesne simţită prezenţa, fie şi prin fredonarea stângace a unui cântecel pe care copilul l-a auzit întâmplător: „Preşcolarii care participă la activităţi muzicale de grup, precum diverse jocuri muzicale şi interpretarea diferitelor cântece specifice vârstei lor, vor fi mai sociabili, deschişi, vor comunica mai bine şi vor avea încredere de sine. Pentru şcolari, studierea unui instrument sau cântatul cu vocea presupune dezvoltarea sentimentelor de mulţumire şi încredere în sine, stimulând în acelaşi timp acţiuni complexe de coordonare a mişcărilor şi concentrare susţinută. Cântatul la pian, chitară sau vioară, contribuie la utilizarea unor zone din creier care nu sunt folosite în mod normal, în activităţile zilnice. Se ştie că o persoană educată e întâi o persoană disciplinată. Aici intervine, de asemenea, importanţa muzicii în viaţa copilului deoarece studiul unui instrument presupune o disciplina sporită, mai ales în cazuri de performanţă. Educaţia muzicală presupune, evident, o investiţie care este mult mai mică decât mersul regulat la Mc Donald's. Satisfacţiile însă sunt de durată. Dar nimeni nu ajunge undeva fără ca altcineva să  investească în el. Copilul tău merită?"

Corurile și grupurile muzical-instrumentale ale comunităților creștine baptiste din Salonta, Tinca, Peștiș (Bihor) și în mod special grupele de copii dornici să învețe pianul, sunt pregătite săptămânal de profesorii de muzică Anghelina și Nick Negruțiu. Pentru micuții care vor să studieze mandolina, familia Teofil adresează o invitație permanentă în Orchestra de mandoline EuroStrings, premiată de autorități cu Medalia Orașului Salonta.

Mărturisirea unui „rege-servitor"

Muzica nu se întâmplă doar pe scenă, doar în studio, în faţa unui cor sau nici măcar doar în faţa pianului. Pentru mine, muzica e armonia dintre Om şi tot ceea ce-l înconjoară. E iubire. E dorinţa incontrolabilă de a face parte dintr-o poveste fenomenală. Poate exprima orice îşi propune, chiar şi fără cuvinte. Pasiunea pentru muzică nu începe cândva. A existat dintotdeauna. Poate, ceva în mine a vibrat suficient de amplu la auzul sunetului de pian, încât am vrut să învăţ să cânt acest instrument mare şi adeseori negru. Primele lecţii le-am luat la 8 ani, relativ târziu. Tocmai de aceea, am fost refuzat de o doamnă profesoară pe care o admirau părinţii şi acceptat la clasa alteia care mi-a acordat o şansă deşi întârziasem vreo 2 ani. O carieră mi-am dorit de pe la 17 ani. Începusem să cânt vreo 6, 7 ore pe zi la pian şi chiar am ajuns să câştig locul II la un concurs naţional - „Tinere talente". Mentori şi profesori au fost mulţi de-a lungul timpului. Am să o numesc doar pe pianista Krassimira Jordan de la Universitatea Baylor din Texas (USA), o pianistă de talie internaţională cu o carieră exemplară. De la ea am învăţat cu adevărat ce înseamnă pianistica. M-a ajutat enorm să înţeleg aspectele atletice ale cântului la pian, tehnica şi mai ales stilistica.  Pentru mine, pianul e o prelungire a sufletului, un bilet înspre o viaţă mai bună. Nu e doar o modalitate de exprimare, cum spun mulţi muzicieni despre instrumentul la care cântă. Eu mă pot exprima şi altfel. Dar am nevoie de pian, ca să ating inimile oamenilor într-un fel anume, cum nu aş putea-o face decât prin muzică. E un univers aparte în care învăţ, zi de zi, să fiu servitor şi rege în acelaşi timp, oferind ascultătorului linişte, pasiune, extaz. Doar așa, în anul  2000, obţineam Marele Premiu la Concursul internaţional de interpretare pe un instrument istoric - CommerceTexas, anul următor obţineam o bursă integrală de studiu la Baylor University - clasa profesoarei Krassimira Jordan, iar în 2003 participam la un festival de renume - International Art Exibition Show, în Dallas. (prof. Nick Negruțiu)