Uciși mișelește de niște secui lași, care, chiar dacă fugeau de frica armiei române, nu-și pierduseră instinctele atavice, Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș, fruntașii luptei pentru unire a românilor bihoreni, au dat, cu verticalitate, jertfa supremă în noaptea de 3/4 Aprilie 1919, bezna fiind complicele criminalilor care priveau cuvintele „onoare" („honestas", „honor") sau „demnitate" („dignitas") doar ca pe niște neologisme imposibil de înțeles și, prin urmare, inutile în graiul lor.

Că, în urmă cu nouă decenii, s-a întâmplat ca niște barbari, niște veniți de aiurea și de prea puțin timp pentru a reuși mai mult decât o spoială, o pojghiță de civilizație, să devină, prin crima lor, martorii invincibilității spiritului latin din sufletele ce nu puteau fi zdrobite, ca trupurile, celor doi patrioți români, nu trebuie să ne mire! Ce altceva puteam aștepta de la acei flotanți ai istoriei? Grav este, însă, că, după numai nouă decenii, noi, românii, urmașii lor, cei pentru binele cărora s-au jertfit, I-AM UITAT! Sâmbătă, 4 Aprilie, la Troița Martirilor de la Lunca, doar praful se contopea cu semnul crucii care ar fi trebuit să ne amintească de eroismul lui Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș. Pentru prima oară în ultimii ani ai perioadei post-decembriste, la Lunca nu a mai fost organizată ceremonia, credeam noi tradițională, de comemorare a Martirilor Bihorului! Și ce ne-ar fi costat să depunem câteva flori la Troița de la Lunca, Troiţa Eroismului Românesc?

Scriam aceste rânduri în urmă cu cinci ani, în 2009, atunci când, pentru prima oară de la Revoluția din Decembrie, la Troița de la Lunca, închinată Martirilor Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș, nu avea loc tradiționala ceremonie comemorativă. Atunci, la fel ca și anul trecut de altfel, numai primarul Beiușului, însoțit de câțiva colegi de partid (Cornel Popa, Nicolae Jolța și Gheorghe Costin, în 2009; Gabriel Popa, în 2013), a depus câte o jerbă de flori la Troița Martirilor.

Dacă în 2009 îi bănuiam pe cei din administrația locală a comunei Lunca de o amnezie căreia unii i-ar zice pe nume - nesimţire - peste doi ani, în 2011, am fost stupefiat de decizia de a muta comemorarea de la 4 Aprilie tocmai pe... 28 August! Nu mai era vorba, în 2011, de indolență, ci, pur și simplu, de prostie! Probabil că autoritățile locale din Lunca nu știu că un eveniment trebuie aniversat ori comemorat, după caz, exact atunci când se împlinește un anumit număr de ani de la consumarea acestuia. Noroc că primarul Luncii, Ioan Popa, nu este președintele României! Probabil că, intrigat de faptul că iarna nu-i ca vara, ar aniversa și Ziua Națională (1 Decembrie, dom'le primar!) tot pe la 28 august! Sau, poate, pe 23? Oamenii de teapa primarului Ioan Popa nu înțeleg că 4 Aprilie este o Zi Sfântă pentru românii bihoreni, la fel ca 4 Iulie pentru americani! I-ați văzut, dom'le primar, pe americani sărbătorind Ziua Națională altcândva decât pe 4 Iulie?

Ei bine, nici anul acesta, la 4 Aprilie, nimic nu trăda vreo urmă de recunoștință a oamenilor locului față de jertfa supremă dată pe altarul unității naționale de eroii Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș! Din păcate, acum nici autoritățile beiușene nu și-au mai adus aminte de cei doi martiri. Totuși, după cum ne spunea un localnic, pare-se că la 13 Aprilie, de Florii, vor fi, în cele din urmă, comemorați și cei doi Eroi ai Neamului, deși cele două sărbători n-au nici în clin, nici în mânecă - mă gândesc că barbarii secui nu s-au gândit la apropierea Floriilor când au dat frâu liber genei criminale, măcelărindu-i pe Ciordaș și Bolcaș!

Această nouă „reprogramare" a comemorării de la 4 Aprilie ne arată, cu claritate, două lucruri: 1. că la Lunca, deși s-a comasat importanta comemorare națională cu un praznic bisericesc, nu s-o fi auzit de spusele Mântuitorului: „Dați-i, așadar, cezarului ceea ce este al cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu"! și 2. că, de data aceasta nu este vorba de nesimțire față de trecutul glorios al Neamului, ci, pur și simplu, de o banală, dar, pare-se, cronică, formă de prostie.