În împrejurări favorabile şi din curiozităţi personale, am pornit odată, înainte de destrămarea Republicii Cehoslovacia, într-un itinerar de suflet, pe urmele lui Jan Amos Komensky, intrat în conştiinţa universală ca „învăţător al popoarelor" şi „părinte al pedagogiei moderne". Am fost şase ani profesor de limba şi literatura română la Universitatea Jan Amos Komensky din Bratislava, am absolvit Liceul Pedagogic, iar pe profesorul nostru de pedagogie Ion Comănescu îl porecleam Komensky.

Cinstea de a-l fi zămislit pe întâiul mare pedagog şi-o revendică încă mai multe localităţi din Moravia. Personal, înclin să cred că s-a născut la Nivnice, nu departe de Uhersky-Brod, unde există o casă memorială-muzeu şi unde funcţionează Centrul Naţional de Studii Comeniene. Unii derivă latinizarea numelui Comenius după satul Komna, situat lângă Uhersky-Brod (Vadul Unguresc). Familia care locuieşte azi în casa natală, deşi nu este în descendenţa lui Komensky, îţi prezintă cu mândrie şi veneraţie grădina întinsă, canalul morii şi clădirea rectangulară în formă de siloz vechi, care nu lasă nicio îndoială în legătură cu destinaţia ei. Se ştie că tatăl viitorului pedagog, mort pe când tânărul Jan nu avea decât 12 ani, era morar. O reţea bogată de obiective memoriale legate de viaţa şi activitatea lui I.A. Komensky, muzee, monumente, inscripţii, centre de cercetare, împânzesc literalmente harta culturală a Cehoslovaciei. În incinta Ministerului Culturii Cehe din impozantul palat baroc Waldstein, se află Muzeul Pedagogic "I.A. Komensky" din Praga. Numele palatului se leagă de contemporanul Albert de Waldstein, marele comandant de oşti al lui Ferdinand  al II-lea în luptele de la Muntele Alb, trădător al stărilor cehe. Schiller îi va consacra mai târziu acestui contradictoriu personaj, ceh de origine, trilogia dramatică Wallenstein. Expoziţia prezintă materiale, vechi manuscrise ceheşti, cărţi, placate, fotografii, excerpte de cel mai mare interes pentru cunoaşterea marelui pedagog. J.A. Komensky s-a născut şi a crescut într-o familie de protestanţi, aparţinând comunităţii Fraţilor Bohemi. Toată viaţa, gânditorul, pedagogul şi teologul Komensky a militat pentru desăvârşirea reformelor iniţiate de mişcarea taborită, inspirată din învăţătura lui Jan Huss. În 1616 e hirotonisit preot al Comunităţii Fraţilor Bohemi, preluând funcţia de predicator şi conducător al şcolii din Fulnek. Viaţa liniştită, dedicată studiului şi activităţii didactice, e tulburată de Războiul de 30 de ani. Oraşul Fulnek e trecut prin foc şi sabie. Komensky îşi pierde soţia şi cei doi copii, biblioteca şi toate manuscrisele. Războiul de 30 de ani (1618-1648) dintre habsburgii catolici şi principii protestanţi i-a hărăzit o viaţă de pribegie. La 31 iulie 1628, refuzând să se supună unui edict al lui Ferdinand de Habsburg, prin care se ordona protestanţilor să treacă la catolicism, Komensky este silit să-şi părăsească patria pentru a-şi oferi serviciile de reformare a învăţământului acelor ţări de care îşi lega speranţa eliberării poporului său subjugat: Polonia revoluţionară, Anglia puritană, Suedia protestantă, ori Transilvania contestatară şi antihabsburgică. Privirea avidă este atrasă de documente revelatorii şi impresionante: o hartă a Ungariei desenată de Komensky în 1626 trasează hotarele Transilvaniei până la râul Morava. În Suedia fusese chemat de Cancelarul Oxenstern, om politic şi de cultură în serviciile regelui Gustav Adolf. Ne amintim că Eminescu publicase în Curierul de Iaşi (13.VI.1876) un articol al lui Oxenstern, Comedia cea de obşte, unul din izvoarele neîndoielnice ale celebrei Glossă. Copia invitaţiei lui Richelieu de a se stabili în Franţa dovedeşte că reformatorul şcolar va prefera principatul Transilvaniei, din acelaşi Imperiu habsburgic. În Suedia s-a întâlnit cu Descartes. Rembrandt se pare că i-a făcut un portret, păstrat la un muzeu din Italia. În Anglia fusese cunoscut şi valorificat de scriitorul puritan John Milton, care publică în 1644 tratatul Despre educaţie, la patru ani după apariţia Didacticei Magna, sub deviza Tota vita schola este (Toată viaţa este o şcoală). În privinţa educaţiei, Komensky e mai aproape de Hipocrate, pentru care Educaţia este al doilea soare pentru cine-o are, decât de Aristotel sau John Locke. Faţă de ideea „tabulei rasa", Komensky admite şi unele dispoziţii înnăscute, cu care omul vine pe lume, dar acestea se transformă, prin educaţie, în însuşiri care dau valoare omului. După o viaţă agitată şi prodigioasă, peregrinul ceh moare în 1670 şi este înmormântat în cimitirul protestant din oraşul-cetate Naarden, la 20 km de Amsterdam. Komensky i-a cunoscut pe români din timpul vieţii şi activităţii sale în principatul Transilvaniei, a cărei populaţie iobagă majoritară era formată din români. Sunt mărturii istorice, toponimice, lingvistice şi etnografice că încă din secolul XVII, Moravia de Nord, inclusiv teritoriile natale ale pedagogului, au fost colonizate de păstori valahi. Despre colonizarea valahă a Moraviei vom reveni într-un alt articol. În 1650, după repetate invitaţii, se va stabili pentru patru ani în Transilvania. Aici, ca şi în Anglia, Ţările de Jos şi Suedia, se manifesta o puternică mişcare în spiritul reformei calvine, cu un evident caracter antihabsburgic. Însuşi principele Transilvaniei, Gh. Rakoczi I, era protestant. Deoarece între timp Rokoczi I murise, iar fiul său, Rakoczi al II-lea, era catolic, preparativele de a se stabili în Alba Iulia se schimbă pentru Saros Patak, o localitate din nord-estul Ungariei, aproape de Cehoslovacia, unde fusese invitat de Zsuzsana Lorantffy, văduva fostului principe, şi unde exista un colegiu protestant. Aici va scrie, printre altele, celebrele Orbis sensualium pictus şi Schola ludus. Cărţile lui Komensky erau cunoscute în Transilvania prin intermediul profesorilor săi. Din mobiluri de prozelitism politic şi religios, principele Gabriel Bethlem înfiinţase la Alba Iulia o Academie la care invitase profesori din apusul Europei, cum au fost Martin Opitz, Olstedt, fost profesor al lui Komensky la Universitatea din Harborn (Nissau), Ludovic Fischer (Piscador) din Heidelberg şi Bisterfeld, ginerele lui Olstedt. Pe de altă parte, în spiritul ideologiei protestante, Bethlem şi urmaşul său Rakoczi I sprijină în scopuri prozelitiste înfiinţarea unei tipografii cu litere latine şi apoi a uneia cu litere chirilice tot la Alba Iulia. Drept urmare, fără ca populaţia românească să poată fi convertită la catolicism ori luteranism, mitropolitul ortodox al Ardealului, Simion Ştefan, face să apară la Bălgrad, în 1648, prima traducere integrală a Noului Testament în limba română. Celebra teorie a circulaţiei cuvintelor din Predoslovia către cetitori se pare că a fost inspirată de prefaţa la o altă carte preţioasă a lui Komensky, Ianua aurea linguarum reserata (Uşa de aur deschisă a limbilor), una dintre cele mai răspândite cărţi, pe atunci, după Biblie. O sarcină principală stabilită de Predoslovie era aceea de a alege, prin răsfoirea dicţionarelor, cuvintele cele mai folosite. În 1699, în acelaşi oraş Alba Iulia, apare primul abecedar românesc, cunoscut sub numele de Bucoavna. La şcolile organizate în spiritul lui şi de Komensky, încep să înveţe din ce în ce mai mulţi români. Reformatorul Komensky a avut ocazia să-i cunoască direct pe români şi cu ocazia unei vizite pe care o face anabaptiştilor moravani, stabiliţi în regiunea Vinţ, nu departe de Alba Iulia. Putem admite că din Polonia şi Ardeal, prin Cracovia, şi circulaţia poate fi urmărită, ideile novatoare ale pedagogului ceh au pătruns în Universitatea Teologică din Kiev, unde mitropolit era Petru Movilă, contemporan cu Komensky, iar de aici, prin învaţatul român, la Academia Vasiliană Trei Ierarhi din Iaşi. Citite prin prisma reconstituirii filiaţiilor culturale, primele cărţi de citire şi de scriere în limba română poartă amprenta principiilor didactice preconizate de Orbis sensualium pictus (Lumea sensibilă prin imagini), primul manual universal de citire ilustrat, în care aplică atât concepţia pansofică, termen creat de Komensky, cât şi principiul intuiţiei. Abecedarul lui Creangă, de exemplu, absolvent al seminarului pedagogic de la Trei Ierarhi, perpetuează o îndelungă şi valoroasă tradiţie a învăţământului intuitiv.

După mai bine de 400 de ani de la naştere, Komensky ne apare mereu actual, iar Opera didactica omnia inepuizabilă în idei şi sugestii utile instrucţiei şi educaţiei neîntreruptelor generaţii de învăţăcei: „Arta de a educa oamenii - considera pe bună dreptate pedagogul pe urmele căruia am pornit - nu este nici uşoară şi nici superficială, ci o mare taină a existenţei omeneşti."