6.06.2010

Zi călduroasă, astăzi, la Shanghai. Am convenit cu Otilia ca să aibă ea primele intervenţii în programele de dimineaţă, astfel ca eu să mă duc mai târziu la pavilion şi să rezolv între timp unele probleme administrative.

 

Nu cred că am făcut o alegere bună că astfel am pierdut autobuzul destinat expozanţilor şi sunt nevoit să merg cu cel destinat vizitatorilor în care e teroare. Ca să intri pe această varianta în EXPO faci "baie de mulţime" la greu. În primul rând, ar trebui să aştepţi vreo oră la coadă, disciplinat, ca să te poţi urca în autobuz, apoi să poţi suporta înghesuiala şi îmbrâncelile pasagerilor în speranţa că vei ajunge în staţia de destinaţie şi o să mai ai şi nasturi la haine. Am apelat la un mic truc, care, de asta dată, mi-a reuşit, am aşteptat autobuzul la capăt de linie unde coborau pasagerii şi am reuşit să o conving pe însoţitoare, după ce i-am arătat legitimaţia specială de intrare pe care o purtam agăţată în gât, că trebuie să ajung cât mai repede la pavilion şi nu pot să aştept cu orele la rând. Iată-mă în autobuz, pe un loc favorizant, de unde am şi filmat câteva secvenţe. Mă acostează un chinez cu statura lor caracteristică, adică mic de înălţime, şi se uita insistent la legitimaţia mea, care avea şi o insignă cu tricolor, şi când află că sunt din România nu-şi ascunde exclamaţiile de bucurie. Îmi spune că este profesor la Universitatea din Hong Kong şi că a venit azi la expo cu băiatul lui şi cu un grup de prieteni şi mă roagă să-i dau lui insigna cu steagul românesc, că el iubeşte mult România. Îi spun că la pavilion aş putea să-i dau acea insignă şi pentru el şi băiatul lui şi din acel moment nu mă slăbeşte din priviri şi îmi repetă mereu că mă urmăreşte. Aşa se şi întâmplă, şi vine cu mine cale de cinci staţii de autobuz, până la pavilion, unde staful se distrează pe seama mea, când intru în pavilion cu şase chinezi după mine... Câtă bucurie am putut să-i fac acestui om cu două insigne cu steagul românesc! L-am dus apoi la spectacolul nostru şi după spectacol m-a aşteptat să-mi mulţumescă încă o dată şi neapărat să-mi dea şi el nişte plicuri de ceai chinezesc. (va urma)