Idi Amin a rămas în istorie ca unul dintre cei mai sângeroşi dictatori ai continentului african. Fost campion la box (categoria grea) şi ofiţer în armata colonială britanică, Idi Amin ajunge la putere în urma unei lovituri de stat menită "să redea Uganda negrilor". În 1970 s-a autoproclamat preşedinte pe viaţă al Ugandei şi a început o vastă campanie de epurare etnică şi politică: a expulzat peste 40.000 de cetăţeni străini (majoritatea indieni, aduşi în Uganda de către britanici) şi a instituit un regim de teroare întemniţând, maltratând şi ucigând pe oricine credea că i-ar fi inamic.

Uganda sau oficial Republica Uganda este o ţară în estul Africii care se învecinează la est cu Kenya, la nord cu Sudanul, la vest cu Republica Democrată Congo, în sud-vest cu Ruanda, iar în sud cu Tanzania. Partea de sud a ţării include o porţiune importantă a Lacului Victoria. Numele ţării vine de la regatul Buganda, regat care controlase o parte din sudul ţării, incluzând capitala Kampala. Idi Amin - "tiranul bufon" - s-a făcut remarcat printr-o inepuzabilă serie de comportamente bizare. Ciudăţeniile sale au avut darul de a-l ţine în permanenţă în vizorul presei străine, comportamentul său excentric aducându-i o notorietate imensă. De exemplu, Amin vorbea despre el fiind "cuceritorul Imperiului Britanic", ajungând să se autodecoreze cu mai multe medalii militare britanice. Idi Amin s-a declarat gata să preia tronul Scoţiei şi a interzis în ţara sa purtarea fustelor mini şi difuzarea muzicii hippie. A fost acuzat de canibalism, circulând legende despre obiceiul dictatorului de a ţine capetele inamicilor (reali sau imaginari) ucişi în frigider, despre plăcerea de a oferi crocodililor trupurile victimelor omorâte sau despre admiraţia sa pentru Adolf Hitler. Avea cinci neveste şi câteva zeci de copii. A ţinut prima pagină a ziarelor atunci când i-a trimis preşedintelui american Richard Nixon o felicitare în care îşi exprima speranţa că acesta îşi va reveni repede după scandalul "Watergate". Amin s-a oferit mediator pentru pace în Irlanda de Nord şi obişnuia să spună că el ar trebui să fie liderul Commonwealth-ului, nu regina Elisabeta a II-a.
Declaraţiile sale iraţionale şi desele izbucniri violente şi necontrolate au completat permanent portretul sângerosului dictator. Obsesia sa de a cuceri prin forţă Tanzania vecină i-a fost fatală, căci, în 1979, în urma unui contraatac al armatei tanzaniene (susţinută de refugiaţi ugandezi), Amin a fost obligat să abdice şi să se refugieze în exil. Idi Amin a murit în 2003, în Arabia Saudită. În 1999, într-un interviu, Amin declara că plăcerile sale zilnice sunt cântatul la acordeon şi lectura Coranului.

Jean-Bedel Bokassa

S-a născut în 1921, în sudul statului Congo. Făcea parte dintr-un trib de agricultori de la marginea junglei. Rămas orfan de mic, a fost crescut de rudele sale. Printre acestea se numărau şi înalţi reprezentanţi ai administraţiei centrale de la Kinshasa.
Ulterior, după o scurtă carieră în armată, susţinut de serviciile secrete franceze, organizează o lovitura de stat împotriva unchiului său. La scurt timp, se proclamă preşedinte pe viaţă. Este de notorietate susţinerea pe care a avut-o din partea lui D'Estaing, cu care organiza vânători grandioase, dar şi din partea americanilor, interesaţi în exploatarea zăcămintelor de uraniu şi diamante. Devine unul dintre cei mai cruzi dictatori şi supravieţuieşte numeroaselor încercări de lovitură de stat. Încă din timpul vieţii, se înscrie în rândul tiranilor sângeroşi ai omenirii. Cu toate acestea, Bokassa se declară, creştin fiind,"Cel de-al 13-lea Apostol" şi cel mai apropiat prieten al Papei. Se proclamă chiar şi "împărat", în 1976, cheltuind, numai cu această ocazie, jumătate din bugetul ţării. În scurt timp, îşi pierde susţinerea externă, este înlăturat şi condamnat la moarte, fiind acuzat de crime şi chiar canibalism. Pedeapsa a fost comutată la presiunile Franţei în închisoare pe viaţă. Moare în 1996, în urma unui infarct. Acesta a fost "ultimul împărat". Jean-Bedel Bokassa a avut 17 soţii şi cincizeci de copii recunoscuţi.