Sătmărean de origine, memorandistul și luptătorul pentru Marea Unire Vasile Lucaciu (1852-1922) și-a legat numele de Beiuș prin alegerea sa aici, în anul 1907, drept deputat în parlamentul de la Budapesta, din partea Partidului Național Român. Prin urmare, este firesc gestul de pioasă aducere aminte al beiușenilor, care, luni, 28 noiembrie, au comemorat, la Colegiul Național „Samuil Vulcan˝, centenarul trecerii în eternitate a celui supranumit, pentru fermitatea cu care apăra drepturile conaționalilor săi, „Leul din Șișești˝.

La evenimentul organizat de Protopopiatul Român Unit cu Roma, Greco-Catolic de Beiuș, în parteneriat cu Colegiul Național „Samuil Vulcan˝ și Asociația ˝Ave Miriam˝, cu sprijinul Parohiei Greco-Catolice Beiuș, au participat primarul Gabriel Popa, Mihaela Ilieș, directoarea colegiului vulcanian din Beiuș, prof. univ. dr. Blaga Mihoc, părintele Alin Vara, vicerector al Seminarului Greco-Catolic „Sfinții Trei Ierarhi Vasile, Grigore și Ioan˝ din Oradea, unii consilieri județeni și locali, precum și numeroși iubitori de cultură din urbe și împrejurimi.

După intonarea Imnului Național și oficierea serviciului religios - in memoriam - de către un sobor de opt preoți în frunte cu părintele Zorel Zima, protopopul greco-catolic de Beiuș, acesta din urmă a rostit cuvântul de deschidere, iar directoarea Mihaela Ilieș și primarul Gabriel Popa au ținut alocuțiuni.

A urmat conferința intitulată „Dr. Vasile Lucaciu - memorandistul exemplar (1852-1922)˝, susținută de prof. univ. dr. Blaga Mihoc, care a propus chiar ridicarea unui bust al „Leului de la Șișești˝ la Beiuș, argumentând apoi această binevenită solicitare prin aceea că Lucaciu a reprezentat Beiușul în parlamentul budapestan, învingându-l, cu ocazia alegerilor din 1907, pe candidatul guvernului maghiar.

Centenarul trecerii lui Vasile Lucaciu în panteonul național a fost salutat de reprezentantul beiușenilor în Parlament, deputatul Janos Kiss și de Preasfinția sa Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea:

„Conștient de nedreptatea sistemului în care activa, a acceptat și folosit, totuși, mijloacele acestuia, pentru că părintele Vasile Lucaciu ținea prea mult la poporul român pentru a nu recunoaște faptul că românii aveau nevoie de libertate, nu de înlocuirea unui despot cu altul, iar libertatea durabilă, libertatea aceea care produce rod bun, pe care îl culeg copiii, nepoții și strănepoții celui care o obține, este aceea care se obține prin luptă politică, prin luptă parlamentară, cu ștampila în mână, iar nu cu bâta, desigur, atâta timp cât și sistemul permite asta, iar sistemul politic de atunci o permitea.

A permis-o, însă, numai atâta timp cât interesele maghiare nu au fost atinse mai mult decât putea tolera puterea de la Budapesta, ceea ce s-a întâmplat odată cu implicarea părintelui Vasile Lucaciu în mișcarea memorandistă. Pentru că, dincolo de drepturile firești pe care părintele și ceilalți semnatari ai Memorandumului le cereau pentru frații lor români, ochii, inimile și mințile lor priveau spre Regat, priveau spre unitatea tuturor românilor, iar acest lucru nu putea fi acceptat la Budapesta.

Părintele a plătit cu ani din viața sa devotamentul față de ideea unității românești, însă, tot cu sprijin românesc a fost eliberat, iar Dumnezeu i-a recompensat devotamentul și suferințele atât prin faptul că i-a permis România unită, cât și, poate, prin faptul că l-a chemat să-l slujească în ceruri înainte de a putea vedea România ciuntită iarăși.

[...]

Și, pentru că părintele este în fiecare dintre noi, același exepmlu trebuie să-l urmăm! Sunt încă multe de corectat în România, dar indiferent ce și câte ar fi de făcut, nu putem și nu avem voie să o renegăm! România este proiectul nostru, al tuturor, un proiect pe care l-am moștenit de la părintele Vasile Lucaciu și pe care trebuie să-l ducem la bun sfârșit așa cum l-a visat Sfinția sa!˝ (Janos Kiss, deputat)

„Ne amintim, astăzi, de figura unui actor major al drumului neamului românesc către Marea Unire din 1918. Vasile Lucaciu ar fi putut alege să fie un preot și un profesor onorabil la un gimnaziu din Satu Mare. El a ales, însă, calea cea strâmtă, incomodă, plină de riscuri, a unui apostolat social, moral și național. Neputând să rămână indiferent față de suferințele conaționalilor săi, el s-a avântat într-un efort cu reverberații naționale și chiar europene.

Lucaciu era animat, în primul rând, de idealurile creștine ale dreptății și respectării demnității persoanei. Astfel, pentru el, un așezământ politic care privilegia o națiune și o limbă în fața celorlalte nu putea fi conform cu Evanghelia sau cu principiile politice iluministe.

[...]

În viața și faptele lui Vasile Lucaciu se poate observa perfect cum valorile Evangheliei pot să creeze realități sociale și politice noi, mai bune și mai drepte. Cu zelul său, a reușit să miște, aproape de unul singur, întregi categorii sociale și profesionale, aducând o contribuție decisivă la victoria din 1918. El rămâne, astfel, un exemplu și pentru noi, un model de curaj, de amploare a viziunii, de credință în dreptatea izvorâtă din legea naturală a lui Dumnezeu˝. (Preasfinția sa, Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea)

Despre motivul organizării evenimentului de la Beiuș, ne-a vorbit chiar pr. dr. Zorel Zima, protopopul greco-catolic de Beiuș:

„Scopul este să actualizăm acest chip moral. După cum sublinia și domnul prof. univ. dr. Blaga Mihoc, cum concluziona chiar și avocatul deputat Kiss Janos, este un model actual pentru cetățeni, în primul rând, nefiind vorba doar de politicieni sau doar de preoți: o angajare efectivă în viața socială, în creșterea, dezvoltarea spiritului propriu și astfel, convergând toate aceste calități dobândite, să facem o Românie bună și frumoasă pentru toți!˝

La finalul manifestării dedicate centenarului de la trecerea în eternitate a marelui luptător unionist Vasile Lucaciu, corul Asociației „Avram Iancu˝ Beiuș a prezentat un scurt program artistic.