Fiind profesor de peste 45 de ani, am cunoscut mulţi tineri, printre ei numărându-se şi Popa Dragoş (Paciotti), pantofar binecunoscut în Beiuş, originar din Căbeşti, de 45 de ani, cu o soţie deosebită care lucrează la Spitalul din Nucet, ei având un băiat în clasa a III-a, Andrei, la Şcoala Generală Beiuş.

 

Ca pantofar, Dragoş îi ajută foarte mult pe pensionari şi mai ales pe oamenii săraci şi bolnavi, neluându-le niciun ban acestora când vin la el cu fel de fel de încălţări. E preşedintele comitetului de părinţi la clasa lui Andrei, pe care îl duce de mânuţă în fiecare zi la şcoală. Este de o credinţă rar întâlnită, mai ales după ce i-a murit mama, el rămânând la Căbeşti cu tatăl său de 83 de ani, om bolnav, Dragoş făcând absolut totul în casă. Tatăl său, pur şi simplu îl divinizează. Zilele trecute, el a sponsorizat Biserica din Căbeşti (preot Mihai Jude, din Nimăieşti) cu 120 de perniţe, apoi l-a rugat pe preot să pomenească în fiecare duminică trei prieteni de-ai săi, care suferă de o boală incurabilă. În fiecare dimineaţă când vine la atelier, îl vizitează pe proprietar, care e foarte bolnav, apoi îi duce şi ziarul „Crişana”. Omul de afaceri Ioan Degău ţine la el foarte mult, l-a şi vizitat la Căbeşti de mai multe ori (Dragoş fiind bun amic cu Horică - feciorul său). Domnul Degău îl alintă cu numele de Pavarotti. De multe ori Dragoş îl ajută la diferite treburi gospodăreşti, el ţinând enorm la dânsul şi la familia sa. Discutând cu fostul meu elev, preotul Mihai Jude, acesta mi-a mărturisit faptul că Dragoş este unul dintre enoriaşii săi dragi, că-l iubeşte şi stimează tot satul pentru ce face la biserică. Păcat că fiul său, Andrei, are probleme mari cu inima, nu mai face nici sport, copilul fiind foarte supărat pentru acest lucru. Beiuşenii îl ştiu foarte bine, îl iubesc şi îl respectă foarte mult, el fiind deosebit de manierat şi bine îngrijit tot timpul. L-am văzut de zeci de ori cum se opreşte în oraş în faţa oamenilor sărmani, dându-le bani să-şi cumpere câte o pâine, lucru ce m-a impresionat grozav. Când proprietarul (dl. economist Lupaş Nicolae) a fost în spital, în fiecare zi a vorbit cu soţia lui la spital. De foarte multe ori a reparat gratis bocancii şi mingile fotbaliştilor de la CF „Bihorul” Beiuş, uneori şi a celor de la „Gloria” Căbeşti, echipa sa de suflet.

Un vecin de-al său din Beiuş, foarte bolnav, i s-a plâns că n-are cine-i tunde via. Când s-a reîntors de la spital de la Oradea, via din curte şi cea din grădină era tunsă spre marea bucurie a vecinului, căruia nu-i venea să creadă. Este un băiat minunat, milos, cu un suflet mare, extrem de religios, ţine foarte mult la tatăl său, cumpărându-i de la Beiuş tot ceea ce-şi doreşte.

Acesta a fost pe scurt portretul moral al lui Popa Dragoş (Paciotti), din Căbeşti, vecinul meu scump şi drag, care mă ajută enorm, el aducându-mi în fiecare dimineaţă şi ziarele. Îţi doresc, dragul meu Dragoş, de Sfintele Paşti, sărbători fericite, ţie, lui Andrei, Florentinei şi bătrânului tău tată.