Filosofia vieții marchează în existența umană mai multe momente definitorii: adolescența, majoratul, căsătoria, pensionarea. Fiecare moment își are specificul vârstei, cu preocupări, realizări și proiecte de viitor. Momentul pensionării, însă, reprezintă o încununare a tuturor celorlalte etape, un bilanț al unei activități profesionale, familiale și sociale, parcurse de o persoană de-a lungul vieții active.

 

Din acest motiv întregul ceremonial al pensionării se desfășoară într-un cadru emoțional, marcând atât pe viitorul pensioner, cât și pe invitați. În acest cadru s-a desfășurat sărbătoarea pensionării d-lui prof Ilea Viorel, director al Colegiului Tehnic „Alexandru Roman” din Aleșd, un exemplu de profesionalism, un OM și educator desăvârșit. O caracterizare completă a personalității prof. Ilea Viorel a fost realizată în discursul său de prof. Vasile Valeria: „Colegiul Tehnic „Alexandru Roman” din Aleșd a fost creația d-lui prof. Ilea Viorel, a cărui activitate profesională începe odată cu cea a înființării colegiului, devenindu-i un stâlp de profesionalitate, corectitudine și demnitate.” Despre numele dat școlii, al cărui „naș” de botez a fost prof. Ilea Viorel, povestește opoziția celor care decideau denumirea școlilor , la vremea aceea, că la început au refuzat numele propus școlii, Alexandru Roman, întrucât se asemăna cu cel al fostului prim ministru, Petre Roman, necunoscând istoria acestui mare patriot și om de cultură. După „lecția de istorie” predată acestor domni, denumirea a fost acceptată. „Omul care în urmă cu 45 de ani a început activitatea ca profesor, apoi director și inspector școlar, și-a identificat viața cu istoria acestui liceu. Respectuos față de colegi, atent în relația cu elevii, s-a impus în fața colectivului didactic prin bunele maniere, fermitate în hotărâri, exemplul personal, prestanță intelectuală, ce au transmis corectitudine și disciplină profesională. Discursul persuasiv, concis, mânuit intelligent, cu argumente bine alese și cu o problematică adecvată cerințelor timpului, a avut întotdeauna ca rezultat captivarea auditoriului cu idei și fapte. Acest discurs ne atrăgea permanent spre ambiție, performanță și uneori prin crearea unui simț fin al umorului, care ne binedispunea. Nu vom uita niciodată expresia: „Să nu îmi spuneți că aveți ore” (când intra în cancelarie), expresie devenită celebră și pe care o folosim atunci când se întârzie la ore. Prin spiritul vizionar și de acțiune, a „deschis” liceul spre orizonturi europene, după tradiții francofone, dar și spre noua calitate de instrucție, educație, curriculă, ce i-au adus școlii noastre prestigiul de care se bucură în prezent, anume acela de a fi apreciat de elevi și părinți care știu că la „Alexandru Roman” se face carte. Bun organizator, gospodar, a avut o viziune ergonomică asupra spațiului școlar, ca acesta să fie plăcut și util procesului de învățare și chiar de cercetare prin laboratoare și cabinete performante. A impus liceului cursul ascendent, elegant, pe care noi îl continuăm spre bunul renume și satisfacția noastră a tuturor. A dăruit din noblețea spiritului și primește din frumusețea recunoștinței.” Ca semn de recunoștință pentru toată activitatea desfășurată, i s-a înmânat placheta aniversară a Colegiului Tehnic „Alexandru Roman” și placheta de recunoștință din partea colegilor, elevilor și părinților acestei comunități.  În cuvântul său „împricinatul” și-a manifestat sentimentul de mulțumire, că a lăsat ceva în urmă, dar și regretul că se desparte de ceea ce a reprezentat viața lui, „Școala”. Mă identific cu „Alexandru Roman”. În toată activitatea mea de professor, director și inspector școlar, am pus suflet dăruire și toată priceperea mea, dar succesele mele se datorează în aceeași măsură colegilor și echipei cu care am lucrat, care mi-au dat încredere, curaj și energie. În interviul amical pe care mi l-a acordat, privitor la sentimentele, atitudinile complexe, greu de definit, cum s-a exprimat, a reiterat trimiterile făcute la doi mari cărturari ale căror citate reproduse din cugetările lor îi definesc starea prezentă: Marc Antoniu, împăratul filozof, în „Scrisori către mine însumi”, spunea: „Dați-mi liniștea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba ceea ce pot schimba și înțelepciunea de a le distinge pe unele de altele”. Așadar, liniștea, curajul și înțelepciunea. Tudor Arghezi, în poezia „De ce-aș fi trist?”, își exprimă mulțumirea față de realizările sale pe plan profesional, social și familiar și se întreabă: De ce-aș fi trist? Și încheie cu „Și totuși”. Despre proiectele sale viitoare, prof. Ilea Viorel a amintit: finalizarea proiectelor literare (câteva volume de proză scurtă, pe care le dorește publicabile, conducerea și coordonarea în continuare a reviste școlare „Sfera”, implicarea în viața culturală a orașelor Oradea și Aleșd, călătorii în țară și Europa. La capitolul regrete și neîmpliniri, amintește cu nostalgie regretul „că nu o am lângă mine pe Gabi (soția decedată) și că sunt singur”. În semn de recunoștință și considerație pentru omul, dascălul, directorul și inspectorul, prof. Ilea Viorel, şase inspectori și prof. Alin Novac, inspector general la ISJ Bihor, au fost prezenți la eveniment șI, pe lângă tradiționalele urări de sănătate și viață lungă, i-au înmânat o plachetă de recunoștință din partea forului școlar județean. Un eveniment de excepție pentru un om de excepție.