18 ani de la Mineriadă - Democraţia s-a născut cu capul spart la lumina lămpaşelor şi la umbra bâtei
Democraţia s-a născut cu capul spart la lumina lămpaşelor şi la umbra bâtei
Astăzi se împlinesc 18 ani de la evenimentele care au avut loc în perioada 13-15 iunie 1990, în Bucureşti, când forţele de ordine, susţinute de mineri, au intervenit brutal împotriva protestatarilor din Piaţa Universităţii şi a populaţiei civile. A fost considerată cea mai sângeroasă, cea mai brutală ca stil şi anvergură dintre toate acţiunile minerilor.
Mai bine mort, decât comunist...
Ion Iliescu a fost ales preşedinte la 20 mai 1990. Doar FSN, PNL şi PNŢCD au promovat candidaţi la preşedinţie în primul scrutin postdecembrist: Ion Iliescu (FSN), contestat întrucât era perceput ca un activist al PCR şi continuator al aceluiaşi sistem, Ion Raţiu (PNŢCD) şi Radu Câmpeanu (PNL), ambii reîntorşi în ţară după o perioadă de exil. Perioada de până la alegeri a fost marcată de demonstraţiile generate de anunţul fostului CFSN de a participa la alegerile generale, dupa ce, în decembrie 1989, menţionase că va fi doar un organism de conducere provizoriu. Primul din seria evenimentelor ce au dus la fenomenul "Piaţa Universităţii" şi la mineriade a fost mitingul organizat la Bucureşti, în Piaţa Victoriei, în 28 ianuarie 1990, de PNŢCD, PNL, PSDR şi alte partide care protestau faţă de ascensiunea politică a FSN. În paralel, avea loc o contramanifestaţie organizată de FSN, susţinută de muncitorii de la IMGB, ICTB, IMMR şi IIRUC. În 29 ianuarie 1990, susţinătorii Frontului au devastat sediile partidelor istorice din Capitală. Asediat în sediul PNŢCD din Piaţa Rosetti, liderul PNŢCD, Corneliu Coposu, era evacuat de către primul-ministru, Petre Roman. Violenţele au degenerat şi au dus la devastarea sediilor Ministerului de Interne, Poliţiei Capitalei şi SRI. Minerii au participat în ianuarie 1990 la demonstraţiile din Bucureşti şi au anunţat că vor veni în Capitală să "restabilească ordinea" ori de câte ori va fi necesar. Intervenţia lor din 13 - 15 iunie este considerată cea mai sângeroasă dintre toate acţiunile minerilor.
Chemaţi să "apere democraţia"
În dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, forţele de ordine au distrus corturile celor aflaţi în Piaţa Universităţii şi au făcut arestari. Cordoanele de trupe antitero au fost rupte de manifestanţi. În jurul orei 9.00, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în piaţă scandând lozincile: "IMGB face ordine!" şi "Moarte intelectualilor!", "Noi muncim, nu gândim!". Cu toate astea s-au retras şi au defluit spre o altă zonă necunoscută. Pe tot parcursul zilei au avut loc confruntări violente între manifestanţi şi forţele de poliţie; au fost incendiate autobuzele poliţiei, sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne şi SRI. La televiziune a fost citit un comunicat al preşedintelui Ion Iliescu, în care se afirma: "Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii Guvernului şi Televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită". În seara de 13 iunie, trei garnituri de tren pline cu mineri au plecat din Petroşani spre Bucureşti, iar un alt tren a plecat a doua zi din gara Motru spre Bucureşti...
(va urma)
Documentar realizat de Alina UNGUR
Se împlinesc 18 ani de la evenimentele care au avut loc în perioada 13-15 iunie 1990, în Bucureşti, când forţele de ordine, susţinute de mineri, au intervenit brutal împotriva protestatarilor din Piaţa Universităţii şi a populaţiei civile. A fost considerată cea mai sângeroasă, cea mai brutală ca stil şi anvergură dintre toate acţiunile minerilor.
Teatrul de război de la Teatrul Naţional
Ajunşi în Gara de Nord la ora 4.00, în 14 iunie, minerii conduşi de Miron Cozma au fost preluaţi de angajaţi ai SRI şi au fost orientaţi spre punctele nevralgice ale Capitalei. Un grup foarte mare a ocupat Piaţa Universităţii, unde au pretins că refac rondurile de flori distruse de corturile manifestanţilor, pe platoul din faţa Teatrului Naţional. Imediat au pătruns în incinta Facultăţii de Geologie, unde au ocupat balconul, simbolul libertăţii de opinie şi au devastat o colecţie unică în Europa de flori de mină şi zăcăminte geologice şi sediul Ligii Studenţilor. O soartă asemănătoare au avut şi Facultatea de Litere şi cea de Matematică, dar şi Institutul de Arhitectură Ion Mincu. Numeroşi profesori au fost bătuţi. În zonă, minerii au mai devastat sediile PNŢCD şi ale PNL, unde au pretins că au descoperit valută falsă şi arme şi de unde au furat tot ce se putea fura, inclusiv o staţie radio şi aparate de birotică. Liderul studenţilor, Marian Munteanu, a fost bătut şi aruncat apoi în fântâna de la Universitate, dar a scăpat printr-un miracol. În câteva ore Bucureştiul era complet pacificat şi haosul a coborât pe străzile unde puterea era deţinută de aceste grupări paramilitare, care colaborau cu Poliţia şi SRI. Toţi intelectualii, persoanele cu barbă, cei îmbrăcaţi cu haine fistichii au fost bătuţi, arestaţi, urcaţi în dubele Poliţiei şi interogaţi la o unitate militară din Măgurele. În 15 iunie, la orele prânzului, minerii au fost urcaţi în autobuze şi transportaţi la complexul expoziţional Romexpo, unde şeful statului, preşedintele ales recent Ion Iliescu, le-a mulţumit pentru acţiunea lor vitejească prin care au salvat democraţia din România. Discursul său a fost întâmpinat cu urale. Imediat după aceasta au fost conduşi la trenurile care îi aşteptau în Gara de Nord şi transportaţi în Valea Jiului. Numărul victimelor este şi acum controversat. Oficial, conform evidenţei de la comisiile parlamentare de anchetă, numărul răniţilor este de 746, iar numărul morţilor este de şase: patru morţi prin împuşcare, un decedat în urma unui infarct şi o persoană înjunghiată.
Efectele mineriadelor
În plan intern, mineriada din iunie 1990 a reprezentat o perioadă de lipsă a libertăţii presei prin prezentarea unilaterală la unica televiziune din acea vreme (doar din punctul de vedere al puterii FSN), împiedicarea prin ameninţare a apariţiei ziarului "România Liberă". Sediile partidelor de opoziţie au fost devastate. Puterea FSN nu a reuşit să genereze probe cu care vreuna din persoanele arestate să fie condamnată în justiţie. Acţionând ca o forţă independentă de stat minerii s-au substituit forţelor de ordine şi implicit au subminat statul, iar consecinţa a fost acţiunea împotriva statului în următoarele 3 mineriade (împotriva Guvernului Petre Roman în septembrie 1991 şi a Guvernului Radu Vasile în ianuarie 1999 şi februarie 1999). Efectele în plan extern au fost catastrofale. România a fost exclusă de la orice finanţare a organismelor internaţionale, a întrerupt acordul de asistenţă cu FMI. Mii şi mii de tineri au fugit din ţară, au ales libertatea şi s-au refugiat în ţări democratice.
Foarte lent, efectele acestea au fost îndepărtate, iar încrederea Occidentului, care părea pierdută definitiv, a fost reclădită şi România a devenit membră a NATO şi a Uniunii Europene. Cu toate acestea, deşi au trecut 18 ani de la evenimente, dosarul mineriadelor e încă departe de a fi finalizat.
Am trims un comentariu dar nu l-ati inclus sub ridicolul pretext "testul din imagine ...."! Am constatat ca la articolele "delicate" cu continut politec sau religios nu acceptati comentatrii! Deci;dictatura IN INFORMATII!