În fiecare an, tipografii îşi cinstesc ziua în data de 13 decembrie. Azi se împlinesc 88 de ani de la ziua jertfei a 102 tipografi bucureşteni, ucişi în timpul manifestaţiei paşnice prin care-şi susţineau revendicările lor sociale şi economice, precum şi pentru libertatea presei. De asemenea, mulţi dintre cei care au participat la această manifestaţie au fost răniţi sau arestaţi. Condiţiile grele de viaţă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când numărul orelor de muncă şi stabilirea salariilor erau lăsate la bunul plac al patronilor, iar concediile de odihnă, asigurările şi protecţia muncii erau complet necunoscute de muncitori, fiind expuşi bolilor profesionale, au condus la crearea unor organizaţii de întrajutorare prin care să se îmbunătăţească situaţia lor. Primii care au păşit pe calea organizării au fost muncitorii tipografi, datorită nivelului cultural mai ridicat, determinat de specificul muncii prestate, care au înfiinţat asociaţiile de ajutor reciproc în caz de boală. Scopul acestor organizaţii era ajutorarea muncitorilor, nu numai în caz de boală, ci şi de invaliditate, deces, ajutorarea văduvelor şi orfanilor, acordarea de ajutor de transport tipografilor străini care nu-şi găseau de lucru în oraşul respectiv. Breasla muncitorilor tipografi a fost prima din România care a reuşit să încheie un contract colectiv unitar, la nivel de ramură, pe o durată de un an şi jumătate, la data de 22 decembrie 1921. Prin contractul colectiv se reglementau condiţiile de muncă, timpul de lucru, concediile, zilele de sărbători plătite de patroni, plata orelor suplimentare, numărul ucenicilor, dreptul de a alege delegaţi (bărbaţi de încredere), care să vegheze la îndeplinirea contractului colectiv. Liderul sindical al tipografilor de la Imprimeria de Vest, Borbandi Ladislau, susţine că această zi a devenit o tradiţie pentru această categorie socială, fiind sărbătorită în fiecare an. "Teoretic, ar trebui să fim liberi în 13 decembrie, însă, practic, vom fi cu toţii la lucru. Probabil ne vom lua în compensaţie o zi liberă între Crăciun şi Anul Nou", a precizat Borbandi, acesta adăugând că, înainte de 89, la Imprimeria de Vest erau angajaţi în jur de 1.000 de persoane, acum rămânând doar 100, ei îngrijindu-se ca slova scrisă de cugetători să ajungă în faţa cititorilor de toate categoriile.