În memoria poporului român ziua de 9 mai semnifică şi împlinirea unui vis istoric - dobândirea independenţei. Susţinerea unui război victorios împotriva Imperiului Otoman părea imposibilă. Cu toate că era un imperiu în descompunere, România nu prea avea şanse de una singură, trebuia să aşteptăm şi de această dată un eveniment extern favorabil.

Redeschiderea problemei orientale în 1875, amplificarea acesteia în 1877, prin declanşarea unui nou război ruso-turc, a adus România în starea de război cu puterea suzerană, încă din aprilie 1877. Armata a fost trecută pe picior de război şi s-au luat măsuri de acoperire strategică a frontierei de la Dunăre, pe o lungime de 650 de km, măsuri întreprinse exclusiv de Armata Română şi accentuate ulterior, pentru a contracara, pe de o parte, orice încercare a otomanilor de a invada ţara şi, pe de altă parte, pentru a ne apăra de prietenia sufocantă a trupelor ruse. Anticiparea acestor riscuri a fost necesară şi întemeiată, fapt confirmat în curând: armata rusă avea să intre în România înainte să fi primit acordul Guvernului român, ceea ce a scandalizat opinia publică internaţională! În replică, "sublima poartă" a trecut la provocări armate, bombardând, la 21 aprilie 1877, Brăila, apoi oraşele Calafat, Bechet, Olteniţa şi Călăraşi, la 26 aprilie 1877. Aceste acte de război au determinat, în legitimă apărare, bateriile româneşti de artilerie de la Calafat să bombardeze Vidinul, la 26 aprilie 1877. Războiul României cu Imperiul Otoman, existent de facto, a fost recunoscut oficial de Adunarea Deputaţilor şi de Senat în şedinţele din 29 şi 30 aprilie 1877, deschizând calea proclamării independenţei. În consecinţă, în Sesiunea Extraordinară a Adunării Deputaţilor din 9 mai 1877, ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu, a declarat, într-un discurs memorabil, ruperea oricăror legături cu Poarta Otomană, proclamând independenţa de stat şi, "cu unanimitatea voturilor", "Camera ia act că războiul între România şi Turcia, că ruperea legăturilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a României au primit consacrarea lor oficială". "Aşadar, domnilor deputaţi, nu am cea mai mică îndoială şi frică de a declara în faţa Reprezentanţei Naţionale că noi suntem o naţiune liberă şi independentă", au fost cuvintele rostite de Kogălniceanu.

Desigur, independenţa proclamată de oamenii politici a fost dobândită prin participarea armatei române la un sângeros război în care şi-au sacrificat viaţa 10.000 de români.