Ca în fiecare an, deşi iarna meteorologică a sosit încă de la 1 decembrie, începutul iernii astronomice este marcat de un moment precis, cel al solstiţiului de iarnă. El este legat de mişcarea anuală aparentă a Soarelui pe sfera cerească, ce reprezintă consecinţa mişcării reale a Pământului în jurul Soarelui. După cum este cunoscut, axa polilor Pământului îşi păstrează (în prima aproximaţie) direcţia fixă în spaţiu, ea fiind înclinată cu 66 grade 33 minute faţă de planul orbitei terestre. Din acest motiv, Soarele parcurge în decurs de un an cercul sferei cereşti numit ecliptică, a cărui înclinare faţă de ecuatorul ceresc este de 23 grade 27 minute. La data solstiţiului de iarnă, Soarele răsare cu 23 grade 27 minute la sud de punctul cardinal est şi apune tot cu acelaşi unghi spre sud faţă de punctul cardinal vest. La momentul amiezii el "urcă" - ţinând cont de latitudinea medie a ţării noastre, de 45 grade - la numai 21 grade faţă de orizont. În consecinţă, la această dată, durata zilei are valoarea minimă din an, de 8 ore şi 50 minute, iar durata nopţii are valoarea maximă, de 16 ore şi 10 minute. Evident, în emisfera sudică a Pământului fenomenul are loc invers, momentul respectiv marcând începutul verii astronomice. În acest an, momentul solstiţiului de iarnă, respectiv al începutului iernii astronomice, are loc la 22 decembrie, ora 08.08. Începând de la aceasta dată, până la 22 iunie 2006, durata zilelor va creşte continuu, iar cea a nopţilor va scădea în mod corespunzător. La 1 ianuarie 2006, durata zilei va creşte deja cu 12 minute.