Se vorbeşte tot mai mult în ultima vreme despre necesitatea introducerii votului uninominal pentru alegerea senatorilor în Parlamentul României, după modelul practicat atât în sistemul electoral american, cât şi în cele ale unora dintre statele occidentale. Pentru a vă putea forma o părere în privinţa necesităţii introducerii acestui tip de scrutin şi, implicit, a schimbării legii electorale, vă prezentăm unele dintre avantajele şi dezavantajele pe care votul uninominal le are. Mai întâi, trebuie precizat că sistemele politice în vigoare în ţările dezvoltate, deşi toate de tip democratic, diferă mult în privinţa alegerii reprezentanţilor cetăţenilor în parlamentele respective. Avantaje... Actualul mod de scrutin din România este de tip proporţional, pe bază de liste, acest mod având avantajul că asigură reprezentarea în Parlament a principalelor curente de opinie din societatea românească (cu condiţia să fie sprijinite de mai mult de 5% din cetăţenii ţării - "linia" de minim peste care trebuie să se situeze voturile acordate unui partid pentru a spera la unul sau mai multe fotolii de parlamentar) şi dezavantajul că populaţia trebuie să voteze liste şi nu persoane, liste care uneori propun persoane care nu au locuit niciodată în judeţul pe care îl vor reprezenta în legislativ. Candidaţii se sprijină în campania electorală pe programul partidului pe care îl reprezintă, program care este, de cele mai multe ori, plin de generalităţi şi care nu ia în calcul interesele cetăţenilor dintr-o anumită regiune a ţării. În cazul adoptării scrutinului uninominal, candidaţii ar trebui să se bazeze în campania electorală pe un program propriu, alcătuit în jurul unor angajamente precise, conceput tocmai pentru a veni în întâmpinarea intereselor cetăţenilor din circumscripţia electorală în care au loc alegerile. Mai mult, în cazul votării în Parlament a unor legi care vor influenţa decisiv condiţiile de viaţă ale locuitorilor unei circumscripţii electorale, ar trebui ca parlamentarul ales în acea circumscripţie să se consulte mai întâi cu alegătorii săi şi nu să voteze conform indicaţiilor venite de la conducerea partidului din care face parte. În acest caz, când vă prezentaţi la vot nu aţi primi un buletin de vot care să cuprindă mai multe liste de candidaţi din partea fiecărui partid, ci mai multe persoane determinate, individualizate prin nume şi apartenenţă politică.Votul uninominal presupune declararea drept câştigător al unor alegeri a candidatului care obţine numărul cel mai mare de voturi. Scrutinul uninominal se bazează pe constituirea unor circumscripţii electorale având un număr egal de alegători (numărul este furnizat de ultimul recensământ de la nivel naţional şi local). În Bihor, spre exemplu, ar exista, din acest punct de vedere, trei circumscripţii electorale pentru alegerea senatorilor, în care ar putea candida câte un reprezentant al fiecărui partid. Candidatul cu cele mai multe voturi va reprezenta acea circumscripţie în Parlament. Există două tipuri de vot uninominal, cu un singur tur de scrutin sau cu două tururi de scrutin. În cazul celui cu un singur tur de scrutin (în vigoare în Marea Britanie, SUA, Canada, Australia), dacă într-o circumscripţie candidează patru persoane A, B, C, D şi obţin rezultatele A:25%; B:26%; C:28%; D:21%, candidatul C este declarat câştigător. În cazul votului uninominal cu două tururi de scrutin (în vigoare în Franţa), dacă luăm tot exemplul precedent şi considerăm că la primul tur s-au obţinut procentele prezentate mai sus, rezultă că se va desfăşura un al doilea tur de scrutin la care vor participa doar candidaţii cel mai bine plasaţi: B şi C. În general, aceştia încearcă să atragă de partea lor electoratul candidaţilor ieşiţi din cursă, eventual făcând alianţe cu aceşti candidaţi. ...şi dezavantaje ale scrutinului uninominal Votul uninominal apare într-o lumină favorabilă, pentru că i-ar face pe reprezentanţii aleşi în Parlament să răspundă prompt la cerinţele electoratului lor. Teoretic, un membru al parlamentului ar trebui să le fie recunoscător celor care l-au ales şi să facă tot ce îi stă în putinţă pentru a le asigura o bunăstare crescândă. Lucrurile nu stau chiar aşa. Un parlamentar este şi va rămâne, indiferent de modul de scrutin, loial în primul rând partidului pe care îl reprezintă. În chestiunile cu adevărat importante, el va vota întotdeauna aşa cum a fost hotărât de conducerea partidului, pentru că nu va dori să piardă sprijinul acestuia, fapt perceput de orice politician ca o formă sigură de sinucidere politică. Altă necunoscută cu privire la comportamentul unui parlamentar este menţinerea loialităţii faţă de grupul cel mai important de alegători care l-a propulsat în Parlament. Nu este sigur că, după patru ani, acest grup va mai avea aceeaşi influenţă şi, de aceea, parlamentarii au tendinţa să-şi ofere serviciile grupului care va avea cea mai mare influenţă la alegerile următoare. Scrutinul uninominal este un mod de scrutin injust şi din alte puncte de vedere, dintre care cel mai important este acela că favorizează prezenţa în Parlament a unui număr foarte mic de partide politice. Într-o democraţie, orice cetăţean trebuie să aibă convingerea că poate să fie ales în Parlament dacă este sprijinit de un număr suficient de concetăţeni, indiferent cât de ciudate sunt ideile sale. Dacă un cetăţean nu vrea să intre în politică în mod direct, el trebuie să fie sigur că poate găsi (sau fonda) un partid care să aibă idei similare cu ale sale, partid pe care să-l sprijine în alegeri. Acest lucru asigură evoluţia societăţii umane şi permite să fie luate în discuţie şi alte opinii decât cele care s-au impus deja. Dar, pe de altă parte, prin intrarea în Parlament a oricărei persoane care a strâns un număr suficient de voturi, se încurajează prezenţa în cel mai înalt for de decizie al ţării a "extremiştilor". Aceştia sunt persoane ale căror păreri nu coincid cu părerile majorităţii populaţiei şi sunt uneori radicale, deşi este posibil ca aceste idei să fie extrem de corecte şi uneori chiar vizionare. Şi, un ultim argument "împotrivă": potrivit unor opinii, adoptarea scrutinului uninominal ar favoriza posibilitatea accederii la o poziţie de parlamentar doar pentru aşa numiţii "baroni" locali, persoane cu influenţă şi, mai ales, stare materială bună, care ar putea să-şi "cumpere" voturile necesare intrării în legislativ, cunoscute fiind practicile de "achiziţionare" a interesului electorului român cu ţuică, făină sau zahăr, utilizate în ultimele campanii electorale...