Viorel Boldiș este un nume de referință pentru comunitatea românească din Italia, fiind premiat în repetate rânduri. La Salonul Internațional de Carte de la Torino, Viorel Boldiș a fost o prezență activă, care a impresionat publicul român și italian, dovedind un sens estetic profund, fără a-şi uita originile la care face deseori trimitere. Pe data de 24 iulie 2013, de la orele 18.00, la Librăria Gutenberg din Oradea (str. Episcop Pavel), poetul Viorel Boldiș, originar din Bihor, își va prezenta o parte din opera prin care s-a remarcat în Italia. Prezentarea de carte menționată este îngrijită de dna. prof. Iulia Păcurar și Asociația Kiwanis Art Oradea. Revenit acasă, a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări legate de activitatea sa poetică, dar şi despre alte aspecte ale vieţii de român în Italia.

Reporter: Cum este să fii poet român în Italia, cu opere publicate în română și în italiană?

Viorel Boldiş: În primul rând aș vrea să precizez că nu am ales pribegia de dragul pribegiei. De fapt, cred că niciun poet nu alege exilarea de bună voie, poate și pentru simplul fapt că ei sunt deja în exil pe acest pământ încă de la naștere. Poeții sunt ca și păsările: cât timp sunt în zbor se simt liberi, iar atunci când sunt pe pământ nu se simt în elementul lor. Păsările nu renunță niciodată la zbor, doar dacă sunt constrânse de cineva sau de ceva, sau de natura însăși. A fi poet român în Italia e ca și cum ai fi măr pădureț pe crengile unui măr din livada bine îngrijită a unui gospodar.

R: În ce mod vă simțiți influențat de spațiul bihorean și românesc deopotrivă? Vă considerați un spirit european?

V.B.: Eu nu mă simt influențat de spațiul bihorean și românesc, eu sunt o parte a spațiului bihorean și românesc, strămutată pe alte meleaguri. Nici n-aș putea să fiu altfel. Aveam 29 de ani când am plecat din România. Pot să spun că tot ceea ce este poezie în mine s-a înfiripat și a crescut în România, aici în Bihor. Sigur, cei aproape 20 de ani de când trăiesc departe de România m-au schimbat într-o oarecare măsură și au influențat cu siguranță și poezia mea. Trăind mai multe culture, nu ai cum să nu te simți un spirit european, dar eu aș spune nu European, ci mai degrabă mondial, văzând că în toți acești ani am intrat în contact direct cu diferite culturi din diferite părți ale lumii. Am prieteni poeți, scriitori, și nu numai, de pe toate continentele.

R: Scrieți poezii de dragoste, iar în decembrie 2013 doriți să publicați un volum inedit de poezii dedicat românilor din afara țării. Ce veţi descrie în el?

V.B.: Da, al treilea volum de poezie pe care l-am publicat în Italia este în întregime compus din poezii de dragoste. Dar primele două nu erau! Dacă primele două volume de poezie le-am publicat doar în limba italiană, acest ultim volum "150 grammi di poesia d'amore - 150 de grame de poezie de dragoste" este bilingv și sunt foarte fericit. Este adevărat, voi încerca să public până la sfârșitul anului acesta un volum de poezii dedicat românilor care trăiesc departe de țara-mamă. Bineînțeles, cartea va fi publicată doar în limba română. Noi, cei care trăim departe de România, ne confruntăm cu griji și probleme diverse și diferite de cele cu care se confruntă românii rămași acasă. Nu spun mai grele sau mai ușoare, spun diferite. Poeziile mele dedicate românilor din străinătate, românilor pribegi prin lume nu fac altceva decât să exprime sentimentele trăite de mine, de ei.

R: În ce măsură sunteți sprijinit de autoritățile diplomatice ale țării?

V.B.: O să fiu sincer: mulți ani la rând nu am avut niciun contact cu autoritățile diplomatice ale României. Din mai multe motive. Hai să zicem că a fost o nebăgare în seamă din partea ambelor părți! Adevărul este că autoritățile diplomatice ale României aveau și au multe alte probleme mai importante de rezolvat decât poeziile mele! Apoi, pe mine nu mă cheamă Cărtărescu, să fim serioși, alții sunt poeții cu ştaif, eu sunt doar poet și atât! Dar în ultima vreme lucrurile s-au mai schimbat. Eu locuiesc în Brescia, un oraș din nordul Italiei, la 90 de km de Milano, unde se găsește un Consulat General al României. Am început o colaborare frumoasă și pot să spun fructuoasă cu noul consul general de acolo, George Bologan. Faptul că el era înainte de a veni la Milano atașat cultural la ambasada României de la Roma cu siguranță a însemnat ceva. Coincidență norocoasă (și asta o spun cu zâmbetul pe buze) și el este bihorean! Adevărul este că românii din Italia au avut parte de-a lungul anilor de o masacrare mediatică excesivă și nedreaptă. Este mare și importantă contribuția noastră, a emigranților români, la economia statului italian, dar prea puțin este scos în evidență acest lucru. Punerea în valoare a culturii și a literaturii românești în peninsulă nu poate decât să ajute la îmbunătățirea imaginii noastre acolo. Asta încerc să fac și eu, bineînțeles interpretând un mic rol.

R: Majoritatea conaționalilor noștri sunt preocupați doar să aibă sau își dedică timp și cultivării laturii sensibile? Omul de azi poate să trăiască cu intensitate prezentul sau este într-o derivă a profunzimii?

V.B.: Cred că este clar pentru toată lumea că majoritatea românilor au emigrat sau încă emigrează din motive economice. Deci, principalele probleme și preocupări ale emigranților sunt cu totul altele decât cele culturale. Dar odată stabilizată și echilibrată situația economică, financiară, emigrantul simte nevoia reaproprierii culturii native. Vă dau un exemplu care mă privește: până în urmă cu 6 - 7 ani puținii români care trăiesc în Italia știau ceva despre poetul Viorel Boldiș. Pot să spun că eram mai cunoscut în mediul cultural italian decât în cel românesc. Ei bine, în ultimii ani, sunt tot mai des invitat de către comunitățile românești din peninsulă pentru recitaluri de poezie. Numărul asociațiilor culturale românești din Italia este semnificativ și asta este un semn bun. Sigur, multe dintre aceste asociații au și "alte scopuri", nu neapărat culturale, dar e bine că ele există. Poate ar fi binevenită o mai mare implicare a guvernului României în mediul asociațiilor românești de peste hotare.

R: În opinia dvs. care este cel mai mare rău al societății românești și care al celei europene?

V.B.: Poate cel mai mare rău care ne afectează pe toți în vremurile acestea este superficialitatea. În toate domeniile. Și corupția. Există un grad de corupție la nivelul instituțiilor enorm, mult mai mare decât cel care se crede. Și nu mă refer neapărat la instituțiile românești, ci la nivel mondial.

R: Speranţe şi un mesaj către cititori.

V.B.: Pentru a putea reporni, reîncepe, este întotdeauna nevoie de o criză, de un sfârșit. Istoria ne-a demonstrat de mai multe ori acest lucru. În acest moment, omenirea traversează o criză puternică, atât din punct de vedere economic, cât mai ales din punct de vedere spiritual. Nu știu când și cum se va sfârşi această criză, sper cât mai repede și cât mai puțin dureros, dar sunt sigur că după aceea ceva se va schimba în mod radical. Sper în bine, de această dată!

A consemnat Ionel POPA