Ne plângem că suntem reprezentaţi în Parlament şi Senat de oameni pe care nu i-am ales, de fapt, pentru că am votat în numele unui partid, reprezentanţi care nu-şi cunosc electoratul şi care electorat nu îi cunoaşte? Păi cum pot ei atunci reprezenta electoratul în cauză? Nu este acest lucru o minţire a electoratului? Cine sunt aceşti necunoscuţi care ajung să sforăie pe scaunele ţării, fără a fi propriu-zis aleşi? Sunt cei aleşi prin intermediul partidelor politice şi al sistemului electoral actual... O altă enormitate. Un cetăţean străin este adus direct parlamentar fără a fi ales în mod direct. Face matrapazlâcuri de geambaş ordinar şi aproape că răscoală puşcăriile, un lucru periculos pentru orice stat. Se va duce cu bani şi va scuipa în urmă spre cei care au votat partidul care a fost capabil de o asemenea gogomănie. Cine-i de vină? Actualul sistem electoral românesc. După cum se vede simplul pluripartitism nu este suficient pentru o sănătoasă viaţă politică, pentru a scăpa de neaveniţi, de proşti, de ticăloşi care să vorbească în numele mulţimii. Mai este nevoie de încă altceva. Este nevoie de legi şi de reguli care să oblige partidele să devină sănătoase. Care pot fi aceste legi şi reguli? Sistemul electoral. Fiecare partid trebuie să fie liber să se autoconstruiască şi să se autoconduce, dar el trebuie să poată fi corectat şi penalizat ori gratulat, după cum este cazul, de către populaţie. Cum poate populaţia controla partidele? Prin sistemul electoral. Poate populaţia controla eficient partidele, la ora actuală? După cum se vede, nu. Înseamnă că sistemul electoral actual este ineficient. În afara preşedintelui, care este ales direct de către popor, restul sunt emanaţii ale sistemului electoral. De altfel, dată fiind dificultatea închegării unor echipe, nu de azi, nici de ieri, soluţia optimă pentru România este republica parlamentară, cu funcţii prezidenţiale crescute. Yugoslavia a fost dezmembrată datorită rotativei prezidenţiale. A fost ales pentru aceasta un mecanism extrem de eficient: rotativa. Dacă vă aduceţi aminte, la un moment dat postdecembrist, voci cu audienţă, dar fără putere de gândire, au propus ca România să fie condusă de Parlament, "prin rotaţie", "prin târguieli" etc... Dacă ideea ar fi prins ori ar fi putut fi impusă, România nu ar mai exista astăzi. De altfel, românii au strălucit în istorie doar când au avut conducători veritabili, când au putut precipita ca popor în jurul unei personalităţi. Dar acestea sunt alte probleme. Oricum, preşedintele este singurul care are o legitimare completă de a vorbi în numele poporului. A fost ales direct. Dacă populaţia ar putea alege direct persoane pe care le cunoaşte, care îi cunosc necazurile şi dorinţele, pe care oricând le poate nega, atunci partidele nu ar mai putea funcţiona ca nişte găşti penibile. Ori ar veni în alegerile uninominale cu oameni care să le asigure succesul ori ar dispărea. Partidele ar deveni ele însele sănătoase. Atunci aleşii ar putea fi de calitate şi de încredere, ar fi capabili ca, pe parcursul a cel puţin unui deceniu, să corecteze gravele erori legislative şi reguli de organizare despre care vorbeam la început. În afară de Bucureşti, dar parţial şi aici, în orice judeţ din ţară despre orice persoană care ar candida toată populaţia ar şti în câteva zile câţi griţari face şi ar cântări-o în cunoştiinţă de cauză. Sistemul electoral este sistemul matriceal politic care, la rândul lui, este matricea societăţii. Sistemul electoral românesc actual este aberant şi, în consecinţă, generează aberaţii politice, mai în aval, aberaţii sociale. Este de la sine înţeles că o schimbare de sistem electoral ar întâmpina opoziţia tuturor celor despre care ştim că, în alt sistem electoral, nu ar avea acces acolo unde sunt. Câţi dintre aceştia sunt atât de responsabili încât să-şi sacrifice propriul interes pentru interesul public? Sunt sceptic. Atunci, singura soluţie este ca preşedintele să aibă simţul istoric de a lua taurul de coarne şi, prin vot popular, care este deasupra oricărui dormitor parlamentar, după o amplă dezbatere, să schimbe actualul sistem electoral, care reprezintă viciul fundamental al societăţii româneşti la ora actuală. Abia atunci ar putea, cu adevărat, oamenii politici să gândească pentru ca toţi să poată munci cu folos. Pentru orice întreprindere, instituţie, chiar de stat, problema esenţială este alegerea oamenilor cu putere de decizie. Dacă aceştia nu sunt capabili, întreprinderea, instituţia ori statul dau faliment. Invers, performanţele sunt în funcţie de calitatea acestor oameni. Sistemul electoral este sistemul prin care se face selecţia oamenilor cu putere de decizie socială. Sistemul electoral românesc actual este contraperformant. El este viciul fundamental al societăţii româneşti. Cine îl va schimba?