După ce, iniţial, conducerea Universităţii Oradea a propus o metodologie de organizare şi desfăşurare a alegerilor structurilor de conducere potrivit căreia facultăţile cu 100 de cadre didactice ar fi urmat să aibă în senat acelaşi număr de reprezentanţi ca şi cele cu peste 400 de cadre titulare, instituţia de învăţământ superior a revenit la "sentimente mai bune", propunând alte norme de reprezentare, însă la fel de discutabile.

Metodologia de organizare şi desfăşurare a alegerilor organelor de conducere din Universitatea Oradea, propusă în prima fază de actuala conducere a instituţiei de învăţământ, oferea practic facultăţilor cu cadre didactice puţine aceeaşi putere de reprezentare ca şi facultăţilor cu sute de profesori titulari. Dacă ar fi fost adoptată în această formulă, metodologia ar fi statuat un paradox "academic": în timp ce profesorii titulari ai unor facultăţi mici ar fi fost reprezentanţi în proporţie de peste 10% în senat, alţii abia ar fi depăşit cu puţin un procent de reprezentare de 1%. Normele de reprezentare propuse nu au fost însă agreate de o bună parte a comunităţii academice, fiind propuse unele amendamente care, în loc să simplifice lucrurile, mai mult le-au încurcat. Astfel, dacă iniţial s-a stabilit că facultăţile care au între 0 şi 50 de cadre didactice vor avea 3 reprezentanţi în senat, cele cu 50 - 100 de profesori titluari vor avea 4 cadre în senat, iar cele cu peste 100 de cadre didactice vor avea 5 reprezentanţi în forul de conducere al Universităţii, noua metodologie propune alt "algoritm" de reprezentare. Potrivit acestuia, un membru în senat vor avea facultăţile cu până la zece profesori titulari, 2 reprezentanţi, cele cu până la 25 de profesori, 3 membri în senat, facultăţile care au între 26 şi 50 de cadre titluare, 4 - instituţiile unde sunt între 51 şi 100 de profesori universitari şi 5 reprezentanţi, cele cu peste 100 de cadre titulare. Practic, singurul criteriu de stabilire a normei de reprezentare a rămas numărul de cadre didactice titulare dintr-o facultate, deşi, teoretic, trebuia ţinut cont şi de numărul studenţilor acestora.
Astfel, conform ultimei variante emanate de conducerea universităţii, în viitorul senat norma de reprezentare a acestora va fi de 1 la 2000 de studenţi. Chiar şi în aceste condiţii restrictive, autorii "Metodologiei de organizare şi desfăşurare a alegerilor pentru structurile şi funcţiile de conducere la Universitatea Oradea" par să alunece în păcatul "umflării" numărului de studenţi, structura viitorului senat urmând să fie viciată din cauza neoperării scriptice a miilor de exmatriculări ca urmare a neconfirmării locurilor obţinute în urma examenelor de admitere din vara şi toamna acestui an.
Drept dovadă că, nici sub noua conducere, la Universitatea Oradea aşchia nu sare departe de (tr)unchi, este faptul că Facultatea de Medicină şi Farmacie face notă discordantă în raport cu celelalate instituţii de învăţământ superior, fiindu-i atribuite, cică în urma insistenţelor clanului Maghiar, 2 locuri suplimentare pentru cadre didactice în senat, faţă de cele 5 la care avea dreptul conform algoritmului, la care se mai adaugă alte 2 locuri pentru studenţi, ceea ce ridică la 9 numărul total al reprezentanţilor acesteia în Senat. Toate aceste veritabile privilegii sunt posibile în condiţiile în care nici numărul de studenţi, nici performanţele ştiinţifice sau economico-financiare nu recomandă această facultate pentru a controla 10% din voturi în senatul universităţii.

Reamintim faptul că stabilirea unor norme de reprezentare disproporţionate nu este, poate, întâmplătoare, câtă vreme membrii senatului sunt cei care au puterea de decizie, când vine vorba de alegerea conducerii unei instituţii de învăţământ superior.