Pe tehnicianul silvic Tudorel Leucea îl ştiu din anii copilăriei, de când tatăl său - un devotat ocrotitor al pădurii - îl lua cu el pe potecile codrului verde, explicându-i tainele meseriei, făcându-l să îndrăgească trilurile păsărelelor, să cunoască arboretul, să deosebească miresmele florilor pădurii şi să ocrotească vânatul. Au trecut de atunci mulţi ani, iar azi este un slujitor experimentat al pădurii cu o vechime de 33 ani ca lucrător al Ocolului Silvic Tinca. Tehnicianul Tudorel Leucea este şeful Districtului II Sititelec, având în subordinea sa şase cantoane silvice şi tot atâţia pădurari. Suprafaţa de 220 ha aparţine primăriilor din: Husasău de Tinca, Mădăras, Cefa, Sânnicolau Român şi Hidişelu de Sus, precum şi 300 ha care sunt în proprietatea statului. Cu aşa întinderi, nu este de mirare că şeful de district e mai mult pe potecile pădurii decât pe acasă. Şi bucuriile acestei munci făcută cu dragoste, pasiune şi răspundere nu sunt deloc puţine. "De când lucrez, am împădurit sute de hectare, iar în acest an am plantat peste 2,5 ha de stejar roşu şi pedunculat, frasin, iar 1,5 ha am făcut completări la vechile plantaţii", spune cu mândrie dl Leucea. Mărturia de bun gospodar al pădurilor sunt clădirile celor două cantoane silvice la Peri şi Pusta, numeroase locuri de popas, ocrotirea vânatului. Pădurea înseamnă pentru om viaţă, hrană, sănătate şi câţi ani trebuie să crească o pădure? Iată, deci, încă o motivaţie a silvicultorului nostru. Împreună cu pădurarii Dorel Tuderici, Tudor Vaida, Eugen Ilisie, Ioan Brata, Aurel Guler şi Gavril Lucaci, aurul verde al pădurilor Bihorului este cercetat şi protejat zilnic. Ocrotitori şi prieteni ai vânatului, silvicultorii districtului au oferit ca hrană în iarna anului trecut 12 tone de porumb ştiulete şi 10 tone de fân pentru necuvântătoarele pădurii. Florile primăverii atât de necesare în industria farmaceutică, păducelul, sunătoarea, porumbarul etc. şi fructele de pădure constituie o preocupare atentă a pădurarilor. În viaţa de familie, Tudorel Leucea împarte treburile gospodăreşti cu soţia sa, doamna Veturica, secretara liceului din localitate, fiul Dorel, profesor de religie la Liceul din Tinca, şi nora Daniela, educatoare, care, cu un an urmă, le-a adus o mare bucurie în familie, pe mezinul Mihnea Luca. M-am despărţit de acest slujitor al pădurii, apreciindu-i dragostea pentru muncă, cu promisiunea de a-l însoţi în această vară în marele amfiteatru de concert al păsărilor.