Luni, 20 noiembrie, în Sala Mare a Primăriei Oradea, a avut loc lansarea monografiei Dacăli în Bihor, scrisă de reputatul om de cultură Ion Bradu, o ediţie îngrijită de scriitorul şi dramaturgul bihorean Mircea Bradu. Evenimentul a fost posibil cu sprijinul Episcopiei Greco-Catolică de Oradea, Editurii „Arca”, Asociației „Cei 40 de Mucenici” și Primăriei Municipiului Oradea.

 

În faţa unui auditoriu format din importante figuri ale culturii şi învăţământului bihorean, a fost prezentat volmului de către prof. univ. dr Aurel Chiriac, dr. Cristina Puşcaş, profesorul şi entograful Crăciun Parasca, P.S. Virgil Bercea şi editorul cărţii, scriitorul Mircea Bradu.

 „După 35 de ani de la ultimul rând din manuscrisul monumentalei monografii dedicate „luminatorilor de cultură” bihoreni din perioada interbelică, în aceste zile a văzut lumina zilei cartea „Dascăli din Bihor”, scrisă de etnograful și învățătorul din Lăzăreni, Ion Bradu”, şi-a început prezentarea dr. Cristina Puşcaş.

„șa cum amintește autorul în cuvântul înainte al acestei cărți, datat la 9 iulie 1982, „geneza acestei cărți s-a produs în anul 1938”, când i s-a solicitat o expunere despre „Dascăli din Bihor” în cadrul unui cerc pedagogic. Nu este însă un simplu dicționar, cu date seci despre anii de scoală și de profesorat, sunt poveștile pe care autorul Ion Bradu le-a trăit cu acești giganți ai culturii românești, care s-au format în anii grei ai dominației maghiare în Transilvania, dinainte de 1918. Scriitorul a optat pentru o formulă narativă schițând „portretul fizic și moral, întâmplările legate de viața lor, activitatea cotidiană cu diversele ei laturi și opiniile lor valoroase”, a mai precizat Cristina Puşcaş.

În paginile acestui volum se regăsesc 70 de dascăli bihoreni, pe care autorul i-a grupat în șapte categorii: Pedagogi; Matematicieni şi Naturişti; Filologi şi Istorici, Folclorişti și Etnografi; Poeţi și Prozatori; Muzicieni; Plasticieni.

O monografie impresionantă, care s-a născut într-un moment crucial, aşa cum a subliniat prof. univ. dr. Aurel Chiriac.

„Este important să reţinem că ideea acestui volum a apărut în 1938, cu un an înainte de Dictatul de la Viena. Nu întâmplător s-a vrut realizarea acestui volum, pentru că s-a considerat că trebuie omagiaţi acei făuritori de cultură care s-au dedicat unei vocaţii care nu era la îndemâna oricui”, a spus Aurel Chiriac. „În volum sunt amintiţi 70 de dascăli, care în perioada interbelică, la graniţa de vest, s-au străduit să facă şcoală românească.

Ion Bradu arată un respect deosebit faţă de toţi cei prezentaţi în carte. O calitate umană rară. Şi  acest respect este fundamental”, a mai precizat Aurel Chiriac. „Ion Bradu a fost o personalitate importantă  a celei de a doua jumătăţi a secolului 20. El şi-a lăsat amprenta asupra direcţiei de promovare a sacrului, sacrul care pentru el a însemnat totul”, a explicat Aurel Chiriac. O scurtă trecere în revistă a volumelor scrise de Ion Bradu a fost realizată de entograful Crăciun Parasca, care a subliniat la rându-i calitatea umană a autorului: „ Un om de o bunătate şi de o modestie extraordinare”

Poate cea mai impresionantă evocare a serii, a fost realizată de Mircea Bradu, cel care a povestit amănunte din perioada neagră, a războiului şi prizonieratului, pe care le-a înfruntat Ion Bradu. Ca majoritatea tinerilor dascăli, Ion Bradu a fost chemat la arme, la Vânătorii de Munte, un batalion care se afla în linia I. „La prima lui permisie a venit acasă. Batalionul fusese deciamt. Era singurul ofiţer care supravieţuise. Prin urmare a fost pus să-şi formeze un nou batalion”, îşi aminteşte Mircea Bradu. Pentru că primise tineri neinstruiţi, Ion Bradu reuşeşte cu ajutorul unui prieten să obţină o permisie mai lungă, pentru a avea suficient timp să-ţi pregătească oamenii. „I-a spus mamei că trebuie să ne facem o fotografie, pentru că de această dată nu ştie dacă se va mai întoarce. Am făcut fotografia cu noi trei. Eu, un copil de trei ani şi jumătate, mama, care nu ştia dacă avea să-l mai revadă şi el, un ofiţer”, a povestit Mircea Bradu. Fotografia a fost realizată în trei exemplarem unul fiind luat de Ion Bradu pe front. În 23 august 1944 Ion Bradu este luat prizonier de sovietici. Trei luni va merge pe jos până în Siberia. Un drum pe care-şi pierde şi fotografia cea dragă. Imaginea va fi găsită şi-i va fi adusă în lagăr. După eliberare însă nu are voie să o ia cu el acasă. Poza va ajunge la Mircea Bradu după foarte mulţi ani, când copilul de atunci ajunsese deja director de teatru.

Mircea Bradu a rememorat şi impresionantul moment al revederii tatălui. „Era o seară de iarnă în preajma sărbătorilor. Mama plecase după petrol pentru lampă, în casă era aproape beznă. În aşteptarea ei cântam la vioară. S-a deschis uşa şi a intrat un bărbat, cu barbă, îmbrăcat ca un misionar. M-a întrebat dacă eu ştiu să cânt”, îşi aminteşte Mircea Bradu. Abia la venirea mamei avea să se convingă că e tatăl său, cel pe care s-a rugat să-l revadă în fiecare zi, dimineaţa şi seara, timp de patru ani.

Prezentarea volumului a fost urmată de un moment de reculegere, ulterior luând cuvântul urmaşii dascălilor evocaţi de Ion Bradu în cartea sa.