Saca, străveche vatră românească, este mai bogată cu un monument; și nu este unul ca atâtea altele, ci este unic! Este unic pentru că pe el sunt dăltuite numele celor treisprezece eroi ai obștii, care au plecat, alături de alți tineri ca ei, la oaste, pe câmpurile de luptă ale celui de-al Doilea Război Mondial. Ei, cei treisprezece, nu s-au mai întors; a ajuns în sat doar vestea cumplită a morții lor, a jertfei supreme pe care au dat-o „pentru Neam și Țara lor”.

Nu au rămas în uitare; nici ei, nici fapta lor de vitejie! La Saca mai trăiesc urmașii acestor eroi, iar aceștia - urmașii - au hotărât că trebuie să spună povestea eroilor și generațiilor viitoare. Urmașii s-au strâns, așa cum fac românii de milenii, în jurul maicii noastre, Biserica strămoșească, și, în frunte cu părintele Alin-Adrian Bota, parohul ortodox al locului, au pus mână de la mână, au lucrat și conlucrat, pentru ridicarea unui monument care să imortalizeze vitejia și jertfa eroilor săcani. Crucea, mărturisea părintele Alin-Adrian Bota, o dobândiseră demult, de la fabrica de prelucrare a marmurei de la Vașcău. Apoi, placa pe care sunt inscripționate numele celor treisprezece bravi eroi, și restul monumentului, au fost realizate prin contribuția comună a urmașilor acestora, în timp ce manopera a fost suportată de unul dintre ei, Călin Ciorna.

Duminică, 20 septembrie, a venit ceasul cel mare al sfințirii Monumentului Eroilor satului Saca. La ora 14, majoritatea membrilor obștii erau în centrul satului, aproape de străvechea biserică de lemn, acolo unde a fost așezat acest semn al eternei recunoștințe față de cei care ne-au dat o Țară. Garda de onoare trimisă de la unitatea militară din Beiuș a flancat cu atitudine marțială monumentul pe parcursul întregii ceremonii, care a început, firește, cu intonarea Imnului Național și a continuat cu slujba de sfințire săvârșită de un sobor de preoți, printre care, de bună seamă, și parohul locului, părintele Alin-Adrian Bota.

La eveniment au participat, alături de obștea din Saca, reprezentanții armatei – cpt. Ovidiu Cosma, șef de stat major al unității militare de la Beiuș, lt. col. (r) Costică Stoica, cei ai subfilialei beiușene a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” - m. m. (r) Tăsică Bursașiu, președinte, cpt. (r) Ștefan Horvath, prof. Dan Ispas, președinte de onoare, Ionel-Cristian Laza, viceprimarul comunei Budureasa și prof. Remus-Decebal Lazea, consilier local beiușean și președinte al Asociației Culturale „Lioara”.

În cea de-a doua parte a festivității, vorbitorii au subliniat importanța jertfei eroilor, atât prin consecințele imediate, ce țin de libertatea și integritatea națională, cât și prin exemplul mobilizator pe care aceasta îl constituie pentru viitorime:

„Sfinții și marii duhovnici ai Neamului românesc au privit întotdeauna eroismul nu doar ca pe o virtute militară sau socială, ci ca pe o împlinire spirituală supremă, strâns legată de credința în Hristos și de jertfa de sine. Eroii sunt născuți din credința, hărnicia, truda și jertfa poporului. Ei au crezut în ființa Neamului, pe altarul căruia au adus cea mai sublimă jertfă: viața! Eroii nu sunt doar personaje din cărțile de istorie, ci repere morale care ne arată cât de departe poate merge curajul uman. Ei ne învață că sacrificiul personal pentru un bine mai mare este cea mai înaltă formă  de noblețe!” (Tăsică Bursașiu, președintele subfilialei Beiuș a ANCE „Regina Maria”)

„Nu toți cei care luptă în războaie sunt eroi, asta pentru că nu toate războaiele generează eroism; altele produc crime, și vedem asta la granițele noastre. Ce știm, cu certitudine, este că ostașii din Saca, 13 la număr, căzuți pe câmpurile de bătălie ale celui de-al Doilea Război Mondial, sunt eroi!

Din satul Saca, vor fi plecat mulți la oaste, în Evul Mediu, în epoca modernă și, mai ales în Marele Război, în prima conflagrație mondială, dar n-au știut pentru ce luptă sau au știut, în Primul Război Mondial, dar nu le-a convenit; de aceea mulți ardeleni s-au lăsat luați prizonieri pentru ca apoi să îngroașe rândurile armatei române eliberatoare. Pentru aceia, plecarea pe câmpul de luptă, jertfa dată acolo, au fost uneori în zadar. Aceștia sunt primii eroi ai satului Saca despre care putem afirma că nu au murit degeaba, că, probabil, au murit cu inima împăcată, pentru că sunt primii care au luptat sub Tricolor! Au luptat și au murit sub Tricolor, au știut pentru ce luptă: în prima parte a războiului am avut de eliberat un pământ românesc, iar în cea de-a doua, altul! Oriunde au căzut pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial, s-au jertfit ca eroi ai Neamului românesc!” (prof. Dan Ispas)

„Prăznuim eroii satului Saca și pe cei de pretutindeni ai țării noastre care acum mai bine de optzeci de ani, în al Doilea Război Mondial, au căzut sub gloanțe. Astăzi, în neuitare, onoare și glorie aduse lor, noi, comunitatea de la Saca, împreună cu frățiile voastre, adunați aici, scriem o nouă pagină de istorie, urmându-i celui care veghează asupra satului acestuia și asupra sfintei biserici a satului, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruință, care și el, ostaș fiind, n-a dat cele cerești pe cele pământești și s-a jertfit. Așa, nici ostașii țării noastre, nici cei de atunci și cred că nici cei de astăzi, nu au dat și nu vor da niciodată cele veșnice pe cele vremelnice!
De aceea, astăzi, aici, noi ducem mai departe, acordându-le onoarea cuvenită, credința, nădejdea și dragostea față de Dumnezeu și semeni, față de Țară și glia strămoșească!” (pr. Alin-Adrian Bota, parohul locului)

Puntea între generații a stabilit-o, cu fervoarea și curățenia sufletească specifice adolescenței, eleva Anastasia-Medeea Bota, fiica părintelui Alin-Adrian, care a recitat cu căldura unui profund patriotism ce devoalează buna și temeinica educație primită, poezia „Nu plânge, Maică Românie!”, acele versuri găsite ȋn ranița unui soldat necunoscut, căzut ȋn toamna anului 1918, pe Muntele Sorica, din Carpații de Curbură.

Întregind firescul unui astfel de eveniment obștesc, depunerea de coroane de la final i-a adus pe cei prezenți mai aproape de marmura neuitării jertfei eroilor satului Saca.