Ziua de 30 august 2004 va rămâne, cu siguranţă, în istoria urbei de pe Crişul Negru, deoarece un vis mai vechi al majorităţii beiuşenilor a început să prindă contur: se va putea ridica o nouă biserică în folosul obştii, a credincioşilor beiuşeni! De departe cea mai mare comunitate confesională din Beiuş, de câteva ori mai numeroasă decât celelalte la un loc, obştea ortodoxă avea o năzuinţă, şi anume, ridicarea unei a treia biserici pentru activarea parohiei cu acelaşi număr, existentă până acum doar scriptic. După cum spuneam, numărul foarte mare al credincioşilor ortodocşi reclama ridicarea unui nou lăcaş sfânt care să se înscrie ca o nouă piatră de hotar a Dreptei Credinţe, a Bisericii Naţionale, aici, pe Valea Crişului Negru, în străvechea vatră românească şi ortodoxă a Beiuşului. După ce timp de ani, părintele Ioan Nat Balint, protopopul Beiuşului, a căutat loc pentru ridicarea bisericii, singur, împreună cu apropiaţi ai săi şi cu reprezentanţii administraţiei locale, iată că evenimentul s-a produs, consilierii municipali aprobând luni, 30 august, în unanimitate, acordarea unui teren la intersecţia străzilor Mihai Viteazul şi Republicii, în vederea ctitoririi sfântului lăcaş. Mai mult, unii dintre membrii legislativului beiuşean au afirmat că este necesar ca obştea ortodoxă, în fond, imensa majoritate a contribuabililor, să fie sprijinită şi financiar, de la bugetul local, în firescul demers de înălţare a noului lăcaş de cult. Considerăm normal sprijinul de orice fel al autorităţilor locale, atâta timp cât în Ortodoxie se regăsesc aproape toţi locuitorii urbei de naţionalitate română, când alte confesiuni reuşesc ridicarea unor edificii de cult în timp scurt, cu fonduri de aiurea şi destinate unor comunităţi rarefiate.