Cele 24 de carate ale secretele bucătăriei În urma unei selecţii şi a unui examen din două limbi străine scris, citit, vorbit, şi istoria artei culinare, Dorin Jurcă Millington a fost trimis în străinătate pentru a învăţa tainele preparării celor mai sofisticate meniuri. Datorită performanţelor obţinute în meseria sa, românul se numără printre cei 32 de bucătari din lume care au primit Steaua de aur Michelin. Deşi este stabilit şi căsătorit în Marea Britanie, maestrul în gastronomie a revenit în România pentru a îi răsfăţa cu bogata lui experienţă pe acei turişti care trec pragul Complexului Iadolina din Stâna de Vale. Între două specilităţi culinare, maestrul a acceptat cu plăcere să ne răspundă la câteva întrebări. - Domnule Jurcă, ce v-a determinat să optaţi pentru această meserie? - În fiecare meserie trebuie să pui foarte multă pasiune, pentru că în momentul în care faci ceva ce nu-ţi place nu e bine. La fel şi în meseria noastră, dacă nu pui suflet în ceea ce faci, nu-ţi iese bine preparatul. Este foarte important să cunoşti istoria artei culinare. Din păcate, sistemul nostru de gândire este rudimentar. Pentru a fi un bucătar bun este nevoie de foarte multă pasiune, dăruire, plăcere, corectitudine şi creativitate. - Care sunt ţările în care aţi lucrat şi pentru ce personalităţi aţi gătit? - Eu am plecat din ţară cu mulţi ani în urmă. Am fost trimis în Siria, unde am învăţat tehnica conservării cărnii prin afumare, apoi în India, câte doi ani în Mexic, Franţa, Italia, China, Indonezia, Anglia, Danemarca, Olanda etc. Am urcat toate treptele ierarhice ale profesiei în cadrul unui sistem hotelier: şef patiser, cofetar cu echipa mea, şef mic dejun cu echipa mea, sosier şef cu echipa mea, alacart cu echipa mea, bufet rece, bufet cald cu echipa mea, şi bucătar. În opinia mea, toată lumea este egală în faţa mâncării. De multe ori, am gătit fără să ştiu pentru cine este. Pot să vă spun că am gătit pentru Kenny Rogers, Ray Charles, Areta Franklin, Stevie Wonder, Jaques Chirac etc. Indiferent de persoană cel mai important lucru este dăruirea cu care îţi exerciţi meseria. În cazul nostru, al bucătarilor, esenţiale sunt ingredientele folosite şi gramajul. - Se poate vorbi de un secret al reuşitei dumneavoastră? - Repet, pasiunea, dăruirea, plăcerea, creativitatea, foarte multă muncă şi corectitudinea sunt tot atâtea chei ale succesului. În al doilea rând un bucătar trebuie să cunoască foarte bine istoria artei culinare. Este foarte important să nu-ţi fie frică de nou, să ştii să cauţi concurenţa şi să accepţi provocările. - Aveţi meniuri proprii inventate? - Până în prezent, am 466 de meniuri inventate de mine. De altfel, am scris şi o carte care va ieşi în curând de sub tipar şi unde public reţete care nu sunt omologate în România. Bucătăria mea este o "bucătărie light" (curată), preparate fără sosuri, fără făină, fără rântaşuri, fără prăjeli, condimentele pe care eu le folosesc sunt boabe de piper caien. De exemplu, pentru preparatele franceze folosesc anghinare, care are proprietăţi terapeutice, rozmarin proaspăt, iar pentru cele italiene, salvie, oregano etc. Bucătarul trebuie să se respecte, în primul rând, pe el şi apoi clientul. - Cum s-au adaptat bucătarii de la Hotelul Iadolina la reţetele pe care dumneavosatră le-aţi prezentat? - Sunt de o săptămână la acest hotel şi am făcut o schimbare şi de mentalitate, şi de idei. Nu se mai consumă grătare şi cartofi pai, ci se prepară meniurile mele care sunt destul de simple. Eu vreau să-i învăţ din experienţa mea, pentru că nimeni nu spune secretele bucătăriei. Vreau să am satisfacţia muncii că am creat ceva, că am lăsat ceva după mine. Dacă s-ar putea, ar fi bine ca, până în luna noiembrie, la Oradea, să se înfiinţeze o şcoală de bucătărie, unde să se selecteze forţă de muncă de la mai multe hoteluri din oraş. În acest domeniu programa Ministerului este foarte săracă, nu înveţi nimic, în schimb, eu pot să vin cu completări şi să-i învăţ tehnici de preparare. - Un sfat pentru gospodine? - Femeile nu au ce căuta în bucătărie. - Vă mulţumim!