Umbra Sfântului Vasile/Szent Laszló, cel care prin celebritatea sa a atras asupra Oradiei urgia tătară de la 1241-1243, din care a rezultat pustiirea oraşului, distrugerea statuilor şi devastarea mormintelor regale din Cetate, masacrarea bărbaţilor şi deportarea femeilor, precum amănunţit descrie călugărul spaniol Rogerius în al său faimos "Carmen miserabile", pluteşte din nou deasupra acestei urbe, dezmembrând sentimentele comunitare ale populaţiei. Este vorba despre cererea adresată Primăriei şi Consiliului municipal de un grup, intitulat Asociaţia tinerilor maghiari, care solicită schimbarea numelui Pieţii Unirii în Piaţa Szent Laszló, cum a fost cândva, pe timpul ocupaţiei maghiare. Respectându-le opinia, chiar dacă o consider o provocare la adresa majorităţii populaţiei, voi spune că ea exprimă doar o mică parte componentă din caleidoscopul societăţii civile orădene, care e mult mai deşteaptă şi mai echilibrată. Într-un cuvânt, este o provocare, deoarece prezintă o opinie direcţionată cu eroare şi tendinţă vădită. Denumirea de Piaţa Unirii este rezultatul unui proces istoric şi o socotim ca fiind cea mai potrivită pentru locul central al aşezării, deoarece exprimă un logo preţios, sentimentul fundamental, ce este util pentru gândirea comunitară a orădenilor, în raport cu procesele şi riscurile care se apropie de noi. Fără unitate, această urbe, care este platformă de trecere între Est şi Vest, ar putea să se scufunde, ar putea să devină un fel de odesă a mafiei şi comerţului clandestin. Ceea ce unora le-ar fi profitabil, dar nu şi tinerilor. Chiar dacă ar fi ocrotiţi de sfinţi! Cum tot mai mult legendele se dizolvă şi pragmatismul creşte, principala garanţie a doritei unităţi a orădenilor în viitor va fi gândirea comunitară, purtarea comunitară a fiecăruia dintre noi, tânăr şi bătrân, transpusă în programul şi politica urmate de Consiliul municipal şi Primăria Oradea cu toate instituţiile subordonate şi adiacente, locale, judeţene, guvernamentale şi internaţionale, care există sau vor veni la Oradea. Aceasta este o prioritate! Dar există şi un veşmânt cultural-creştin al acestei unităţi. Cred că mai mult despre el vine vorba în disputa religioasă, care s-a întins în legătură cu cererea introdusă de Asociaţia tinerilor maghiari. Oradea nu a avut dispute şi conflicte religioase, de aceea nu trebuie încurajate încercările artificiale de a poziţiona astfel de tensiuni tocmai în centrul oraşului. Acolo există un triunghi de statui cu semnificaţie europeană accentuată! Cine nu s-ar mândri să aibă asemenea triunghi de statui reunite sub numele generic de Piaţa Unirii? Dar mai există în aceeaşi piaţă un triunghi important, care motivează din punct de vedere creştin această denumire! Despre ce triunghi este vorba? Nu o dată am ascultat expunerile cercetătorului academic Carol ENGEL, orădean, de la Biblioteca Academiei Române. El spunea că Piaţa Unirii din Oradea, prin cele trei turle de biserici monumentale ale ei, adică ortodoxă, greco-catolică şi romano-catolică, este cea mai deplină expresie a spiritului de toleranţă şi unitate, ce caracterizează Oradea şi locuitorii ei. Acesta este un caz unic în lume, în aceeaşi piaţă având biserici diferite şi convieţuind trei comunităţi religioase diferite, spre deosebire de alte oraşe, mai mari şi celebre, unde comunităţile religioase se bat pe cartiere şi se separă între ele cu garduri şi ziduri. Spre deosebire de acelea, care au pieţe despărţite şi denumite pe confesiuni, Piaţa Unirii din Oradea este motivat să rămână aşa, sub botezul unei sfinte treimi religioase, pe care o consfinţeşte. Să nu uităm niciodată imaginea şi lecţia celor trei turle de biserici diferite din Piaţa centrală a Orăzii, pilduitor numită Piaţa Unirii, adică a întregii comunităţi şi populaţii din Oadea, prin urmare, ea nu poate să fie denumită şi să aparţină unei minorităţi religioase.