S-a îmbarcat, în dimineaţa de 11 martie, într-unul dintre trenurile care circulau prin capitala Spaniei, deplasându-se spre locul de muncă. Avea să fie ultimul drum. Trupul fetei a fost, pur şi simplu, spulberat de explozie. Cu două zile înainte de producerea atentatului, Ancuţa a vorbit la telefon cu tatăl ei, la Oradea, pe care l-a anunţat că se întoarce acasă în câteva zile. A avut dreptate. Doar că drumul de întoarcere l-a făcut într-un coşciug... Oamenii urlă îngroziţi, în timp ce în aer se simte, tot mai apăsător, mirosul morţii. Deasupra Gării Atocha din Madrid se ridică un fum negru şi dens. Explozia bombelor a aruncat în aer mai multe garnituri de tren, pline cu muncitori. Printre victime, foarte mulţi români: 14 morţi şi 26 de răniţi. Toţi au plecat în Spania în speranţa unei vieţi mai bune. Printre cei al căror vis s-a terminat în mormânt se numără şi orădeanca Anca Bodea. În atentatele din 11 martie, au murit 192 de persoane, iar alte 1.500 au fost rănite. În atentatele din 11 martie, au murit 192 de persoane, iar alte 1.500 au fost răniteParlamentul European a decis ca ziua de 11 martie să fie declarată Ziua Europeană a Victimelor Terorismului. În judecată cu statul spaniol Se împlineşte un an de la atentatele de la Madrid în care au murit aproape 200 de oameni. Printre aceştia, şi români care se aflau în trenurile morţii doar pentru că îşi doreau o viaţă mai bună. Majoritatea românilor ucişi în atentate aveau pregătire superioară şi, cu toate acestea, făceau în Spania muncile refuzate de băştinaşi. Pentru suferinţele îndurate, rudele victimelor au primit diferite sume de bani. Familiile românilor au primit între 300 de milioane (pentru rudele decedate) şi 100 de milioane de lei, în cazul răniţilor. Cu toate acestea, cele 192 de victime au dat în judecată statul spaniol. Rudele victimelor nu sunt mulţumite cu sumele primite de la guvernul spaniol. Sunt situaţii în care aparţinătorii celor decedaţi în atentat nu au primit încă nici un ban. În cazul cetăţenilor străini, atât răniţii, familiile acestora, cât şi rudele de gradul I ale celor decedaţi au dreptul să primească cetăţenia spaniolă. Ar fi împlinit 27 de ani Tristeţe şi neputinţă s-au adunat în sufletele membrilor familiei Bodea din Oradea. Timp de un an, în fiecare zi, cu ochii în lacrimi, au privit chipul Ancuţei, care le surâde dintr-o fotografie, aşezată pe masa din sufragerie. Mama, tata şi Ioana au şi acum sufletele împietrite de durere. Parcă nu le vine să creadă că uşa casei lor nu va mai fi deschisă, niciodată, de Ancuţa. Ea ar fi împlinit, în 22 martie, 27 de ani. Anca s-a stins încet, ca o lumânare, la o vârstă la care viaţa trebuia să înceapă. A absolvit Colegiul Naţional "Emanuil Gojdu", în anul 1996. A fost şefă de promoţie, terminând cu media 9,50. A urmat cursurile Facultăţii de Limbi Străine din cadrul Universităţii Oradea, pe care le-a absolvit în anul 2000. Fie pâinea câte de rea Anca Bodea a plecat în Spania pentru a-şi face un viitor. Tânăra lucra de câteva luni acolo şi urma să vină în vizită acasă în curând. Soarta a făcut ca tânăra să se afle într-una din garniturile de tren ce se aflau în gara madrilenă în dimineaţa zilei de 11 martie, pentru a se deplasa la locul de muncă cu trenul. După producerea atentatului, poliţiştii spanioli au găsit actele de identitate ale tinerei într-una din garniturile afectate de explozii. După câteva zile, corpul ei a fost identificat la morgă. Părinţii fetei se mai gândesc, încă, la momentul în care fata s-a decis să plece în Spania. Era plină de speranţă şi dorea doar să viziteze o ţară despre care ştia că era foarte frumoasă. A plecat împreună cu câţiva prieteni cu gândul de a petrece câteva zile, timp în care dorea să viziteze cât mai multe oraşe. Părinţii au rămas doar cu fotografiile trimise de Anca şi cu regretul că românii sunt nevoiţi să lucreze în străinătate pentru a-şi face un viitor. "Dacă guvernanţii noştri ar fi reuşit să le ofere condiţii de trai şi salarii decente celor care au terminat o facultate, poate că nu ar fi murit atâţia români în Spania. Şi Anca a vrut să vină acasă cu ceva bani puşi deoparte, aşa că s-a angajat la o familie ca baby-sitter. Pe ultimul drum Lucra doar de două săptămâni, când destinul său avea să ajungă în punctul final. S-a îmbarcat, în dimineaţa de 11 martie, într-unul dintre trenurile care circulau prin capitala Spaniei, deplasându-se spre locul de muncă. Avea să fie ultimul drum. Trupul fetei a fost, pur şi simplu, spulberat de explozie. Cu două zile înainte de producerea atentatului, Ancuţa a vorbit la telefon cu tatăl ei, pe care l-a anunţat că se întoarce acasă în câteva zile. A avut dreptate. Doar că drumul de întoarcere l-a făcut într-un coşciug. Peste 500 de orădeni au condus-o, anul trecut, pe Anca pe ultimul ei drum. Printre aceştia, alături de familie, prieteni şi necunoscuţi, profund mişcaţi de tragedia care a transformat, într-o clipă, visele a peste 200 de oameni în pulbere. Nimeni şi nimic nu poate şterge durerea din sufletele unor părinţi care-şi conduc, pe ultimul drum, copilul. Familia Bodea a primit 300 de milioane de lei chiar pe aeroport în momentul în care soseau în ţară coşciugele celor decedaţi. "Mai bine trăia fata mea şi mă lipseam de banii ăştia. Nici cetăţenia spaniolă nu mă interesează. Păcat că nu putem da timpul înapoi. Nu aş mai lăsa-o să plece", spune îndurerat tatăl Ancuţei. S-a născut a doua oară... Unul dintre românii care au avut şansa să scape cu viaţă din atentat este Eugen Palaghiu şi este din comuna bihoreană Batăr. Tânărul are 34 de ani, este căsătorit şi are doi copii. O bucată din plafonul vagonului în care călătorea spre locul de muncă s-a prăbuşit peste el şi l-a protejat. Tânărul se poate considera un român fericit şi pentru că a primit din partea autorităţilor spaniole documentele de rezidenţă în această ţară. Acesta s-a mutat în Spania, împreună cu familia.