O zi din istoria României. O aniversare controversată. Dacă într-o anumită perioadă a fost considerată zi naţională, după anul 1989 a căzut în desuetudine. Apoi, treptat, a fost readusă în atenţia românilor, mai mult din interes pur mercantil. O zi care trebuia să existe. 23 august 1944 este urmarea semnării pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, prin care URSS şi România îşi împărţeau sferele de influenţă în Europa. Drept consecinţă, Germania a declanşat cea mai pustiitoare conflagraţie din toate timpurile. Părtaşi? În afară de URSS, au fost celelalte mari puteri europene şi îndeosebi Franţa şi Anglia, care nu numai că nu şi-au respectat angajamentele politico-militare, dar au încurajat înarmarea Germaniei, politica lui Mussolini, revizionismul Ungariei şi expansiunea comunismului. În situaţia confruntărilor între marii giganţi ai lumii, popoarele mici aveau doar o opţiune: să-şi conserve naţiunea. Astfel, poporul român intră în război pentru eliberarea teritoriilor basarabene şi bucovinene. A sângerat la Prut, pe Nistru, la Odessa, Harkov, Marea de Azov, Crimeea, Stepa Calmuca, Stalingrad, Caucaz, Moldova. 23 august 1944 este un act de demnitate şi onoare a poporului român. Despre felul cum s-a înfăptuit şi despre consecinţele sale istoria va consemna adevărul. Apoi ne-am întregit şi la apus. Cu o jertfă de sânge impresionantă. Ne înclinăm frunţile în faţa jertfei neamului nostru, atât pentru cei căzuţi în lupte, cât şi pentru cei ucişi în închisorile celor care şi-au propus să extermine clasa politică, intelectualitatea şi oastea. Este momentul ca poporul nostru să se împace cu el însuşi, să-şi asume trecutul şi să arate lumii rolul pe care l-a avut în pacificarea Europei. Mai avem un mare ideal naţional: să nu mai fie două state româneşti. Prim-vicepreşedinte al Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România - Filiala Bihor