Ultranaţionalismul european, care îşi găseşte resursele în nemulţumirile populaţiei, contribuie la radicalizarea discursurilor politice şi subminează fundamentul UE care, în 12 ani, s-a extins de la 15 la 27 de membri, comentează Le Figaro, în ediţia electronică. Chiar şi când nu acced în Parlament sau nu iau parte la guvernare, naţionaliştii câştigă teren şi contribuie la radicalizarea mesajului politic. Dreapta şi stânga cedează în faţa populismului, una de teama celeilalte, într-un moment în care UE încearcă să iasă din criza declanşată după respingerea Constituţiei europene în Franţa şi Olanda. Deşi naţionalismul european diferă de la o ţară la alta în ceea ce priveşte originile, specificitatea şi modul de manifestare, există un anumit număr de revendicări comune: revenirea la un stat puternic, la tradiţii şi la o anumită ordine morală, demisia elitelor corupte, excluderea străinilor, recursul la preferinţa naţională şi criticarea UE, considerată o nouă putere "colonizatoare", avidă de "jafuri" şi "depravată". Expresia xenofobiei şi rasismului găseşte din ce în ce mai mulţi adepţi care satirizează tabuurile vechi de jumătate de secol. Partidul Naţional britanic stigmatizează imigranţii, "aceşti paraziţi care ameninţă cultura britanicilor albi şi castitatea femeilor lor". Naţionaliştii slovaci cer "sterilizarea" ţiganilor. Omologii lor români din Partidul România Mare doresc "lichidarea" acestora. Extremiştii ungari instigă populaţia împotriva unor personalităţi politice de orgine evreiască, în opinia lor, în timp ce liderul olandez PvdV anunţă un "tsunami al islamismului", care va subjuga ţara. Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manule Baroso, a reamintit, fără o publicitate excesivă, că apartenenţa la UE înseamnă aderarea la un anumit set de valori, printre care nu figurează, de exemplu, pedeapsa cu moartea. "Democraţia, Europa, economia de piaţă şi NATO nu constituie un răspuns la problemele şomajului şi sărăciei, statului slăbit şi corupţiei, injustiţiilor care însoţesc transformarea", remarcă politologul Aleksandr Smolar care explică succesul ultranaţionaliştilor din Polonia.