Societatea Româno-Sovietica „Kvartit", înfiinţată în ianuarie 1952, îşi intensifica lucrările de prospecţiune şi explorare în zona Munţilor Bihor (Carpaţii Occidentali), fiind identificate anomalii mari în văile Băiţa (Carierele 1 şi 2) şi Arieşul Mic (Puţul 75 şi galeria 10).

Zăcământul Băiţa, pus astfel în evidenţă, a fost exploatat aproape în totalitate de la suprafaţă, prin cele două cariere, dovedindu-se a fi cel mai mare zăcământ de uraniu din lume aflat la suprafaţă. După retragerea trupelor sovietice din România, după plecarea ruşilor, cum spun bătrânii, mina de uraniu de la Băiţa şi-a continuat activitatea, iar după Revoluţia din Decembrie Exploatarea Minieră Băiţa-Bihor a fost împărţită, potrivit Hotărârilor de Guvern 785 şi 950 din 1997, în două societăţi: mina de neferoase şi molibden din Băiţa şi mina de uraniu „Avram Iancu" din Băiţa, aceasta din urmă trecând la Compania Naţională a Uraniului.
După mai bine de jumătate de secol de exploatare a uraniului, sâmbătă, 13 decembrie, din oraşul Ştei a plecat ultimul tren încărcat cu minereu de uraniu de la Exploatarea Minieră Băiţa, motivul fiind închiderea sectorului „Producţie" a societăţii amintite.

Contactat telefonic, liderul de sindicat Teodor Bocoi a declarat că sectorul „Producţie" se închide din cauza epuizării zăcământului, iar vreo 30 dintre angajatii societăţii amintite, conform contractului colectiv de muncă, vor ieşi la pensie. Teodor Bocoi a mai precizat că mina de la Băiţa va intra în procesul de conservare-închidere.