lent reportaj, difuzat de TVR1, în seara de 8 martie 2006, a amplificat la scară naţională drama romilor orădeni, pe care autorităţile locale se pregătesc să-i bantustanizeze la periferia societăţii, în ghetoul ţigănesc, şi aşa suprapopulat, care a fost construit în cartierul Velenţa, în anii 70. Criticată de presa locală, dar şi de organizaţiile neguvernamentale, ideea primarului Petru Filip privind mutarea romilor din centrul Oradiei la periferie a reuşit să nemulţumească pe toată lumea. Pe de o parte, romii din buricul târgului s-au scandalizat, ameninţând cu acţiuni de protest şi cu sesizarea forurilor naţionale şi internaţionale în legătură cu măsurile discriminatorii la care sunt supuşi, pe de alta, romii din "ghetoul" Velenţa, dar şi cetăţenii de etnie română care locuiesc în apropiere se văd ameninţaţi de suprapoluarea cartierului, care şi aşa este o adevărată bombă biologică. Interesant este faptul că, în campania pentru alegerile locale din 2004, primarul Oradiei a vizitat ghetoul ţigănesc, promiţând marea cu sarea în schimbul susţinerii sale pentru un nou mandat de edil-şef. Unul din locatarii ghetoului declara reporterului TVR, în faţa camerei de luat vederi, că în campania electorală primarul i-ar fi "mituit" pe ţigani cu produse alimentare şi le-a promis că, dacă va fi reales, municipalitatea va investi pentru reabilitarea şi igienizarea zonei prin stârpirea focarelor de infecţie şi crearea unei infrastructuri corespunzătoare. Că lucrurile nu stau aşa, o poate constata oricine îşi ia inima în dinţi şi trece pragul ghetoului, dar cel mai acut o resimt riveranii zonei, care îşi văd agoniseala de-o viaţă ameninţată. Este şi cazul unui alt interlocutor vehement al reporterului TVR, care îl soma pe primar "să-şi taie barba, ca să-i vadă orădenii adevărata faţă", explicând că datorită vecinătăţii proprietăţii sale cu cartierul ţigănesc aceasta nu mai are, practic, nici o valoare pe piaţa imobiliară. La rândul său, un reprezentant al romilor ameninţaţi cu strămutarea a acuzat municipalitatea şi pe şeful ei de practici discriminatorii, arătând că prin această acţiune se amanetează pe termen lung viitorul copiilor romi, care, odată bantustanizaţi, vor deprinde mai degrabă furtişagurile decât dragostea de carte şi de meserie. Ceea ce, să recunoaştem, reprezintă un trist adevăr, atâta vreme cât promisiunile electorale au ţinut exact cât raţia de cartofi şi cârnaţi împărţiţi cu largheţe în schimbul unor voturi în necunoştinţă de cauză...