Biserica ortodoxă din Roşia, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, a fost ridicată în urmă cu peste un secol, în anii 1894-1895. Sfântul lăcaş are planul în formă de corabie, în stil ardelenesc, iar turnul a fost construit din cărămidă, cu partea superioară din lemn de brad, deoarece acesta este mai uşor şi nu mai apasă foarte tare pe structura lăcaşului de cult. De-a lungul timpului, bisericii i-au fost făcute reparaţii capitale, prima în 1940, dar, din păcate, o dată cu scurgerea anilor, lemnul turlei s-a deteriorat, astfel că acum turnul bisericii este uşor înclinat, existând pericolul să se prăbuşească. Pentru că o eventuală prăbuşire a turlei ar putea afecta şi restul lăcaşului şi ar pune în pericol vieţile credincioşilor, părintele Dorel Haiduc, parohul locului, a convocat consiliul şi adunarea parohiale, aceste organe ale bisericii hotărând demolarea turnului şi reconstrucţia acestuia. După cum preciza părintele Haiduc, pentru realizarea acestor lucrări este nevoie de câteva sute de milioane de lei vechi, bani pentru care a făcut apel la jertfelnicia enoriaşilor săi, aşteptând, totodată, contribuţiile tuturor celor care doresc să ajute la refacerea sfântului lăcaş ortodox de la Roşia. Pentru a înţelege cât de important este acest demers, atât pentru obştea drept credincioşilor din Roşia, cât şi pentru spiritualitatea ardeleană, în general, trebuie să arătăm că biserica deţine 23 de icoane aduse aici în anul 1915, iar pictura interioară în frescă, realizată între anii 1981-1983, de către artistele Maria Popa, din Tulcea, şi Matilda Stroescu, din Iaşi, este de o calitate excepţională, încadrându-se fericit în canoanele iconografice ale Bisericii Ortodoxe româneşti.