Ieri s-au împlinit 156 de ani de la debutul Revoluţiei paşoptiste, în Ungaria. Dacă pentru conaţionalii noştri de etnie maghiară a fost o zi de sărbătoare, nu acelaşi lucru se poate spune despre noi, românii, pentru care momentul istoric martie 1848 a însemnat un "buchet"de opresiuni, de deromânizare, de oprimare a românilor din ţinutul transilvan, pe care unii dintre maghiarii din România îl consideră ca fiind parte din trupul patriei lor mame, Ungaria. Că "mama" lor nu este de aceeaşi părere, asta este o altă poveste, pe care ne-au spus-o mulţi dintre cunoscuţii noştri de naţionalitate maghiară,care, o dată ajunşi în ţara vecină, dornici să fie acceptaţi de fraţii lor, s-au trezit într-o ipostază de venetici, nedoriţi de nimeni şi asimilaţi marii mase de "budos olah", în care grupări extremiste adoratoare ale lui Istvan cel Mare şi Sfânt îi includ pe toţi românii, uitând că NOI am fost primii aici, nu EI, aşa cum pretind prin intermediul diferitelor site-uri (de Internet, şi nu arheologice), de genul www.nemnemsoha.hu Pelerinaj la cimitir Liniştea "locatarilor" Cimitirului Municipal a fost "deranjată", preţ de vreo 20 de minute, începând de la ora 14.00, de aproximativ 100 de etnici maghiari pelerini la statuia lui Cazimir Rulikowsky. Chiar dacă e polonez, maghiarii îl consideră eroul lor. La fel ca pe ceilalţi şapte-opt generali din grupul celor treisprezece, care ar trebui ridicaţi pe soclu la Arad şi care nu sunt, nici ei, de origine maghiară? Dar vorba ceea, cu cât mai mulţi eroi, cu atât mai bine... Prezenţa viceprimarului Biro Rozalia nu putea trece neobservată, ea etalându-se cu un costum specific maghiar, cu care i-a făcut să se simtă mândri pe conaţionali şi prost pe puţinii români prezenţi în zonă, care au regretat, probabil, pentru moment, că, de 1 Decembrie, nu au jucat Hora Unirii cu iţari şi ie? Au răspuns "prezent" şi parlamentarii UDMR Szekely Ervin şi Szilagy Zsolt, Marko Bela prezentându-se niţeluş mai târziu, la ceas de seară, la statuia lui Szacsvay? Reprezentanţii PSD nu au depus coroane, spre deosebire de aliaţii din PD, care fost "trup şi suflet" alături de maghiarime. Pelerinajul a continuat la statuia lui Nicolae Bălcescu, în parcul cu acelaşi nume. De data aceasta, PSD-iştii au depus o coroană de flori. La Catedrala Catolică "Sfântul Ladislau", numărul participanţilor a fost mai mare ca la o slujbă dintr-o duminică obişnuită şi dublu, faţă de câţi au fost în cimitir? Flamuri, torţe, manifeste şi copite Adevăratele momente "forte" ale manifestaţiilor de ieri le-au constituit cele petrecute în faţa statuii lui Szacsvay Imre, a cărei vedere n-a mai fost împiedicată de crengile şi trunchiul bătrânului copac, tăiat, vineri, din considerente de "curăţare" a zonei. Într-un vizibil dispreţ faţă de populaţia majoritară română, conaţionalii noştri, înarmaţi cu steguleţe roş-alb-verzi, distribuite gratuit de organizatori, au audiat şi au depus coroane la statuia eroului naţional, toate discuţiile fiind purtate exclusiv în limba maghiară. Poate de teamă că s-ar fi lăsat cu scandal dacă înţelegeau românii ce cuprindea "manifestul" împărţit, la fel ca steguleţele, cu multă generozitate, participanţilor: stoparea asimilării etnicilor maghiari de populaţia majoritară română (oare de ce se simt asimilaţi, când există sute de etnici care nu ştiu nici măcar să spună "bună ziua" în limba română - n.r.), egalitate totală în drepturi (de parcă le-ar fi refuzat vreunul), restituirea în totalitate a bunurilor naţionalizate (că doar maghiarii se confruntă cu greutăţi în exerciţiul procedurii de retrocedare) etc. Singurele cuvinte pronunţate în româneşte au fost cele de prezentare a delegaţiilor PSD şi PD - colegii de protokol - care au depus coroane la statuia lui Szacsvay Imre? În frunte cu şapte cai speriaţi, pe care călăreau toţi atâţia husari, în costumele specifice şi urmaţi de tineri cu torţe şi steaguri în mâini, participanţii s-au îndreptat spre parcul Petofi, unde a urmat un nou moment de reculegere la statuia poetului care a dat numele său oazei de verdeaţă?