În sânul Fundaţiei "Crucea Albă", La propunerea unei femei preot, doamna Pat Robson, din Anglia, venită prin 1991 în România, cu intenţia de a ajuta copiii suferinzi de boli psihice, conducerea de atunci a Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Bihor, reprezentată de dr. Gheorghe Oros (în prezent, director al Spitalului Clinic de Neurologie şi Psihiatrie Oradea), a demarat o colaborare cu Fundaţia With Cross (Crucea Albă) din Anglia. O fundaţie cu acelaşi nume a luat fiinţă şi în Bihor, la scurtă vreme, cu acelaşi scop. Proiectul fundaţiei consta în recuperarea copilului cu handicap psihic în case de tip familial. Îngrijirea copiilor în sistemul caselor de tip familial Este vorba de gospodării, amplasate în zonele rurale, în care copiii se dezvoltă, primesc o educaţie, trăind o viaţă normală şi integrându-se în comunitate. De îngrijirea copiilor, dar şi a gospodăriilor respective se ocupă câteva localnice, iar Finanţarea este asigurată de fundaţiile Speranţa şi Crucea Albă din Anglia. Prima casă de acest gen lua fiinţă în Bihor în 1994, prin achiziţionarea de către fundaţie a unei case, în zona Bratca. Pe parcurs, s-au înfiinţat şi alte case de tip familial, în prezent funcţionând şapte în acest sistem (cinci, în zona Bratca şi două, în Cenaloş). Cum fundaţia română începea să se dezvolte din ce în ce mai mult, s-a scindat la un moment dat în două organizaţii distincte: una care a păstrat acelaşi nume, "Crucea Albă", şi alta "Delureni". Prima este conducă de către directorul Gheorghe Oros, căruia i-a revenit rolul, preponderent, de coordonator al activităţii medicale. Cât priveşte cea de-a doua fundaţie, de acestea s-a ocupat, ani buni, preotul Gheorghe Bud, însă, cum acesta a trecut de curând la cele veşnice, activitatea de conducere a fundaţiei a rămas în grija fiicei acestuia, Anamaria Bud. Poveşti dramatice, din păcate, adevărate În casele de tip familial organizate pe o astfel de structură au fost aduşi mai mulţi copii de la spitalele de psihiatrie din Remeţi şi Bratca. Fiecare dintre ei are istoria sa, impresionantă, traversând anterior situaţii şi eveniemente dintre cele mai dramatice. Trei fraţi au asistat, la vârste fragede, în urmă cu mai mulţi ani, la moartea mamei, ucisă de propriul soţ şi tată. Alt copilaş, care are acum patru anişori, a fost găsit, la numai câteva ore după ce a venit pe lume, într-un tomberon de gunoi, în Oradea, de către o persoană vârstnică, în timp ce aceasta îşi plimba câinele. Sunt numai câteva dintre poveştile cutremurătoare trăite de aceşti copii, istorii care ar înfiora şi pietrele... De la tragic la normal Potrivit relatărilor dr. Gheorghe Oros, ajunşi aici, cu toate că micuţii prezentau handicap de grad mediu psihic sau fizic, au fost învăţaţi să se ocupe de treburile gospodăreşti, de îngrijirea animalelor şi primesc o educaţie corespunzătoare. Au fost angajate mai multe femei, care locuiesc în zonă ("mămici", cum le spun copiii), care nu numai că au preluat activitatea de îngrijire a copiilor, a gospodăriilor, de instruire şi educaţie a acestora, dar s-au şi apropiat de ei, înconjurându-i cu afecţiune şi înţelegere. "Iată că anii au trecut, copiii au crescut, iar rezultatele şi-au făcut şi ele apariţia: în timp, copiii s-au adaptat şi au învăţat să îşi asume responsabilitatea sarcinilor gospodăreşti şi de îngrijire a animalelor (chiar împreună cu ceilalţi copii din sat, cu care, prin rotaţie, au grijă de animale), merg duminicile la biserică, îşi împart atribuţiile gospodăreşti, se ocupă de aprovizionare etc. Cu alte cuvinte, s-au integrat în comunitate, aspect deosebit de important în evoluţia acestor copii, şi fac, acum, parte integrantă din viaţa satului", ne-a mai povestit dr. Gheorghe Oros. Se prefigurează chiar şi locuri de muncă Nu numai că evoluţia copiilor a fost favorabilă, dar iată că se conturează deja şi posibilitatea realizării în viitor a tinerilor aflaţi acum în casele de tip familial prin punerea la dispoziţia acestora a unor locuri de muncă. Cum se va realiza acest lucru? Dr. Gheorghe Oros, împreună cu ceilalţi membri ai fundaţiei, intenţionează să demareze un proiect cu scopul înfiinţării unui azil de bătrâni. "Dorim să înfiinţăm o casă de bătrâni la Cenaloş, unde să fie îngrijite 25 de persoane vârstnice (tot după un model vestic). Acestea vor fi preponderent din rândurile celor care, chiar dacă au avut, până acum, un nivel de trai decent, nu au, în schimb, pe cineva care să le îngrijească. Vom prelua şi un anumit procent din cazurile sociale. Iar cei care se vor ocupa de îngrijirea vârstnicilor vor fi tinerii de la casele de tip familial din Cenaloş. Astfel, aceşti copii, care ne au doar pe noi, vor avea de lucru mai târziu", a conchis dr. Gheorghe Oros. Urmează ca pentru concretizarea proiectului, în viitorul apropiat să fie pusă la punct o strategie şi perfectate detalii legate de înfiinţarea casei de bătrâni.