1. Aşteptând ca orice om marea trecere din vremelnicie în veşnicie, după rânduiala firii, rog pe bunul nostru Dumnezeu să mă ierte şi pe mine nevrednicul, după mare mila Sa, de tot ce am păcătuit în viaţa aceasta "om fiind, în lume trăind, trup având şi de la diavolul înşelându-mă" precum spune rugăciunea Molitvei de la Sfânta Taină a Spovedaniei.

2. Rog din suflet să mă ierte şi să nu mă uite nici pe mine în rugăciunile lor către Dumnezeu, pe toţi cărora le-am greşit într-un fel sau altul: pe membrii familiei mele, pe urmaşii lor, pe toţi prietenii mei, pe toţi care au fost aproape de mine şi pe cei ce nu au fost aproape de mine, pe credincioşii din parohia noastră Ohaba pe care i-am slujit 39 de ani, pe colegii de liceu, pe colegii de teologie, pe Părinţii Profesori de teologie şi doctorat, pe tinerii noştri studenţi şi absolvenţi ai Facultăţilor noastre de teologie din Sibiu, Cluj şi Oradea, cărora le-am predat Îndrumările Misionare, pe Părinţii Profesori de la aceste facultăţi, pe fraţii noştri arhierei împreună slujitori, membri ai Sfântului Sinod ai Bisericii Ortodoxe Române, pe colaboratorii de la Centrul Eparhial din Oradea, pe toţi pe care cu ajutorul lui Dumnezeu i-am păstorit, din cuprinsul Eparhiei Oradiei, credincioşi, călugări, călugăriţe, diaconi, preoţi, protopopi şi pe toţi care nu i-am pomenit.

3. Le doresc tuturor celor pomeniţi mai sus să lupte cu toată seriozitatea şi sinceritatea lupta cea bună de împreună lucrare cu harul dumnezeiesc într-un adânc de umilinţă şi recunoştinţă în toată una vreme contra duhurilor străine amăgitoare prin întreitele valuri ale păcatelor "pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii" , care tulbura liniştea sufletului şi deteriorează frumuseţea iubirii dumnezeieşti şi a fraţietăţii dintre noi, oamenii, precum ne învaţă Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre strămoşeşti, convinşi fiind că nu există păcat care să nu poată fi iertat prin mila lui Dumnezeu.

4. Nu las nicio moştenire vremelnică. Biblioteca mea personală şi obiectele din Muzeul Parohial să rămână în proprietatea Parohiei Ortodoxe Române din Ohaba şi nimeni să nu îndrăznească să le înstrăineze.

5. Cât şi pe cine am ajutat în diferite feluri ştie Bunul nostru Dumnezeu.

6. Doresc fără nicio schimbare a nimănui ca sa fiu înmormântat în mormântul pregătit din vreme lângă biserica noastră parohială din Ohaba, satul meu natal, unde am văzut lumina zilei în 27 septembrie 1926. Să fiu îmbrăcat cu odăjdiile din capela episcopală cu care am slujit în zilele de peste săptămână. Să fiu prohodit după o noapte de priveghere la Oradea şi apoi imediat după prohodire să fiu dus şi aşezat în biserica din Ohaba, unde, după o noapte de priveghere şi după Sfânta Liturghie, să fiu coborât în mormânt, aşteptând, cu mila lui Dumnezeu, Învierea cea de obşte.
Slava lui Dumnezeu pentru toate!

+Ioan Episcopul Oradiei

Redactat în chilia mea de la Ohaba, azi 10 mai 1999, după întoarcerea de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea la Bucuresti. Rog sa fie citit după slujba prohodirii de la Oradea si după Sfânta Liturghie de la Ohaba.
Un exemplar din acest Testament e depus la Episcopia Ortodoxă Română Oradea, la Părintele Vicar Vasile Bota şi altul la Parohia Ortodoxă Română din Ohaba, la nepotul meu Pr. Vasile Mihălţan.