Vineri dimineața pe raza comunei Criștioru de Jos, mai precis la kilometrul 86+300 de metri, traficul rutier a fost (din nou) blocat, în urma unei alunecări de teren. De data aceasta, din fericire, nu au fost victime, însă, la cum arată situația la fața locului, ne putem aștepta la orice.

 

Hotărât lucru, calavarul celor care circulă pe DN 76 (E79) este unul interminabil din cauza nepăsării (sau pur și simplu al bătăii de joc) a celor care ar trebui să-și facă datoria pe acest drum care leagă (sau mai bine spus chinuie) Oradea de Deva. Vineri dimineață, tone de mormane de pământ au luat-o la vale în urma precipitațiilor masive din ultima vreme, blocând circulația pe ambele sensuri, însă, din fericire, nu s-au înregistrat victime. Se pune, totuși, o întrebare: Va trebuie să moară cineva (sau câțiva) pentru ca pe Dealul Mare, care reprezintă o adevărată aventură pentru cei în trafic, circulația să reintre în normal, într-un secol al vitezei? De fapt, care viteză pe un drum în care semnele rutiere indică restricții, în multe porțiuni, de 30-40 de kilometri pe oră, ca și cum s-ar putea circula cu o viteză mai mare pe o suprfață în care persistă adevărate „capcane”, pline de gropi, pomi care stau să cadă peste carosabil, punând în pericol viața celor din trafic, atât la „sol” cât mai ales din...ceruri. După câteva ore de lucru, suprafața a fost degajată, iar circulația a fost reluată, însă imaginea care persistă (oare până când?) este una a unui război recent încheiat, în care, deocamdată, există supraviețuitori, însă fără câștigători, deoarece toți cei care tranzitează aceste „tranșee” au de pierdut prin prisma timpului afectat călătoriei, dar mai ales a pagubelor pe care mijloacele de transport, la care acestea sunt supuse, trebuie să le suporte. Incredibil câtă nepăsare pot să afișeze cei care ar trebui să-și facă până la urmă datoria față de semenii lor, pe care pur și simplu îi sfidează atunci când își primesc, la finalul fiecărei luni, leafa destul de „grasă”, pe care nu o justifică sub nicio formă sau, din contră, pe care o „justifică” prin nepăsare, dar mai ales prin indiferența față de atribuțiunile de serviciu sau mai ales a funcțiilor pe care le ocupă.

 

8 iunie 2016, o zi de referință

Sătui de multele promisiuni (sau mai precis minciuni), locuitorii din Depresiunea Beiușului au organizat în 8 iunie 2016 un protest, la care au participat peste 1.000 de bihoreni, în trei localități - Beiuș, Ștei și Rieni, în care și-au expus nemulțumirile față de situația dezastruasă referitor la DN 76. Evenimentele derulate atunci au fost pe larg comentate în cotidianul CRIȘANA, din 9 iunie, cât și de postul de televiziune NAȚIONAL TV, iar cei în drept, la timpul respectiv, au făcut o sumedenie de promisiuni, care s-au pus în fapte doar... parțial. Dacă pe câteva porțiuni s-a mai „mișcat” câte ceva, evident fără o finalitate de calitate, în schimb situația de pe raza comunelor Cărpinet și Criștioru de Jos este una mai mult decât dezastruasă. În Cărpinet, podul din comună are doar o singură bandă de circulație, de ani de zile, din cauză că lucrările au fost oprite, punând în pericol atât viața celor în trafic, cât mai ales a localnicilor pietoni, care sunt expuși zilnic la adevărate pericole. La ieșirea din comuna Criștioru de Jos, așa cum am specificat în rândurile de mai sus, se înregistrează un adevărat dezastru, din cauza superficialității celor care au „lucrat” pe acest tronson, iar alunecările de teren reușesc să „rupă” constant ceea ce unii spun suprafață carosabilă. Iar dacă mai adăugăm „craterele” ce duc înspre comuna Vârfuri, avem imaginea unui film de groază care, din păcate, se „rulează” zilnic, cu „actori anonimi” ce, de fapt, suportă din plin „civilizația” la care îi supun aleșii lor, din patru în patru ani, care doar le fac promisiuni, care de care mai pompoase. Trist, dar adevărat. Se spune că speranța moare ultima, însă din cauza acestui „ritm” constant de indiferență a celor răspunzători de acest așa-zis drum european (?!?), se pare că speranța ca lucurile să revină pe făgașul normal (adică o circulație la nivel european) a fost îngroptă de mult, foarte de mult.