Ca în fiecare an, deşi iarna meteorologică a sosit încă de la 1 decembrie, începutul iernii astronomice este marcat de un moment precis, cel al Solstiţiului de iarnă. Acesta a avut loc azi-noapte, la ora 01.38. Începând de la această dată şi până pe 21 iunie 2011, durata zilelor va creşte continuu, iar cea a nopţilor va scădea în mod corespunzător.

Solstiţiul de iarnă este legat de mişcarea anuală aparentă a Soarelui pe sfera cerească, ce reprezintă consecinţa mişcării reale a Pământului în jurul Soarelui. După cum este cunoscut, axa polilor Pământului îşi păstrează direcţia fixă în spaţiu, ea fiind înclinată cu 66 grade şi 33 minute faţă de planul orbitei terestre. Din acest motiv, Soarele parcurge în decurs de un an cercul sferei cereşti numit ecliptica, a cărui înclinare faţă de ecuatorul ceresc este de 23 grade şi 27 minute. La momentul Solstiţiului de iarnă Soarele se află în emisfera australă a sferei cereşti, la distanţa unghiulară maximă de 23 grade şi 27 minute sud faţă de ecuator, el efectuând mişcarea diurnă în lungul cercului paralel cu ecuatorul ceresc, numit tropicul Capricornului. Aceasta explică, pentru latitudinile medii ale Terrei, inegalitatea zilelor şi a nopţilor, precum şi succesiunea anotimpurilor. La data Solstiţiului de iarnă, Soarele răsare cu 23 grade şi 27 minute la sud de punctul cardinal est şi apune tot cu acelaşi unghi spre sud faţă de punctul cardinal vest. La momentul amiezii el "urcă" - ţinând cont de latitudinea medie a ţării noastre, de 45 grade - la numai 21 grade faţă de orizont. În consecinţă, la această dată, durata zilei are valoarea minimă din an, de 8 ore şi 50 minute, iar durata nopţii are valoarea maximă, de 16 ore şi 10 minute. Evident, în emisfera sudică a Pamântului fenomenul are loc invers, momentul respectiv marcând începutul verii astronomice.