Născut din părinţi creştini, în Capadochia, vestitul Mucenic Gheorghe a trăit în vremea împărăţiei lui Diocleţian. Rămas orfan de tată s-a mutat cu mama sa în Palestina. În timpul împăratului Diocleţian (284-305), s-a înrolat în armata romană şi s-a făcut în scurtă vreme renumit pentru forţa, priceperea şi vitejia lui în luptă, astfel încât a fost ridicat la rang de ofiţer în armata imperială.

În anul 303, Diocleţian a emis un edict de persecuţie a creştinilor, care a declanşat un imens val de arestări, torturi şi crime, toate sub lozinca imperială "nomen christianorum deleto" (numele creştinilor să fie şters). Aflat în preajma împăratului şi văzând cruzimea de care erau în stare persecutorii, Sfântul Gheorghe a mers de bunăvoie în faţa lui Diocleţian, mărturisindu-şi credinţa în Hristos.
Uimit de curajul soldatului său, împăratul l-a trimis la închisoare. A fost supus la torturi groaznice, "a fost trecut prin toate vămile muceniciei", cum se spune în relatarea martiriului Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. În toate aceste torturi a dovedit un curaj şi o bărbăţie nemăsurate, păstrându-şi neclintită mărturisirea.
Printre cei care au asistat la groaznicele torturi şi care, convinşi că tăria şi curajul Sfântului ţin de o putere nefirească, s-au convertit la creştinism s-a numărat şi soţia lui Diocleţian, Alexandra, care a suferit curând după aceea martiriul. Neizbutind să-l despartă prin chinuri de Hristos, Diocleţian l-a condamnat la moarte prin decapitare, sentinţa fiind executată la 23 aprilie 303.

În satele şi oraşele ţării noastre foarte multe biserici sunt ridicate în cinstea lui. De asemenea, mulţi oameni poartă numele sfântului. Astfel, potrivit datelor furnizate de Direcţia de Evidenţă a Persoanelor Bihor, în judeţul nostru trăiesc 21.208 de bărbaţi cu numele Gheorghe, dintre care 9.280 sunt în Oradea. Tot în judeţul nostru, mai sunt înregistrate: 5.427 de persoane botezate George, 1.788 - Georgiana, 1.767 - Georgeta, 740 - Gheorghiţă, respectiv 584 - Gherghina.