Sfântul Ap. Andrei era fratele lui Simon Petru, care s-a numărat printre cei 12 apostoli ai Mântuitorului. Amândoi erau fiii lui Iona din Betsaida, aşezare situată pe malul apusean al lacului Ghenizaret. Amândoi fraţii au fost pescari, la fel ca tatăl lor. De asemenea, amândoi au fost "ucenicii" Sf. Ioan Botezătorul, de la acesta auzind Andrei cuvintele: "Iată Lielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii" (Ioan 1,29). A fost martor, împreună cu alţi ucenici, la botezul Domnului. Chemarea lui Andrei la apostolie s-a petrecut ceva ma târziu. Sf. Ap. Ioan ne redă în Evanghelia a patra momentul chemării la apostolie a Sf. Andrei. Sf. Andrei a devenit "pescar de oameni" (Matei 4,19), urmându-l pe Mântuitor cu toată credinţa, fiind martor ocular al faptelor lui minunate. Sfintele Evanghelii mai pomenesc pe Sf. Andrei doar de două ori: la înmnulţirea pâinilor, dincolo de Marea Galilei. Când el a înştiinţat pe Mântuitor că acolo, în mulţime, era un băiat care avea cinci pâini de orz şi doi peşti (Ioan 6,8-9), şi a doua oară, după învierea lui Lazăr, când, împreună cu Filip, au înştiinţat pe Domnul că nişte elini (greci), veniţi în Ierusalim cu prilejul sărbătoririi Paştelui iudaic, voiau să-l vadă (Ioan, 12; 20-22). Cu siguranţă, Sf. Ap. Andrei nu s-a mărginit numai la predicarea Evangheliei şi la botezul celor pe care i-a adus la Hristos, ci el a hirotonisit pe unii dintre ei ca episcopi şi preoţi, aşa cum făcea şi Sf. Ap. Pavel. Numai aşa se poate explica faptul că cea mai veche episcopie cunoscută pe teritoriul ţării noastre este cea de la Tomis, Constantinopul. De aici, a trecut prin Macedonia şi Tesalia, de unde a ajuns în oraşul Patos, din Grecia de azi. Acolo a murit, fiind răstignit pe o cruce în formă de X, numită până azi "Crucea Sfântului Andrei". În anul 357, moaştele Sf. Andrei au fost aduse la Constantinopol şi depuse în Biserica Apostolilor. La începutul sec. al XIII-lea, la câţiva după Criciada a patra, cardinalul Petru din Caprea a luat moaştele Sf. Andrei şi le-a depus la Catedra Amalfi, din Italia. în anul 1462, în timpul pontificatului lui Iisus al II-lea, capul său a fost aşezat într-o biserică din Roma. De aici, pe baza unei hotărâri a Vaticanului, în semn de frăţietate creştină, racla cu capul Sf. Ap. Andrei a fost înapoiată Bisericii Ortodoxe a Greciei, fiind aşezată în biserica cu hramul "Sfântul Andrei", din oraşul Patras. Sfintele moaşte de Ap. Andrei au fost aduse temporar la noi în ţară, între 12-19 octombrie 1996, prin grija Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi aşezate în catedrala mitropolitană din Iaşi, şi api la Galaţi, fiind însoţite de Î.P.S. Nikodimos, Mitropolitul Patrasului, împreună cu un grup de clerici şi credincioşi din Grecia.