?Europa naţiunilor? şi ?unitate în diversitate? sunt doar două dintre clişeele utilizate pentru a acoperi caracterul eterogen, cel puţin din punct de vedere etnic şi cultural, al Uniunii Europene lărgite de mâine. Ce va însemna în fapt integrarea europeană pentru români este, poate, un subiect la care românul de rând s-a gândit prea puţin, în pofida vehiculării mediatice, mai mult sau mai puţin abstracte, a unor noţiuni specifice procesului de aderare. Analizele ce se fac se referă, aproape în exclusivitate, la paşii guvernanţilor pe calea integrării, cât şi, din ce în ce mai mult, la poticnirile acestora în faţa dificultăţilor tot de către ei întreţinute. În cele din urmă vom ajunge să fim şi noi certificaţi ca europeni cu acte în regulă şi ne vom întreba: Care este locul României în Europa? Dacă prin prisma culturii, a civilizaţiei şi, de ce nu, a mentalităţii românii sunt aproape de centrul gândirii europene, realităţile economice româneşti ne împing ţara spre periferia pieţei unionale. Aici, poate, ar fi cazul să se facă apel la sentimentul naţional al românilor, care din nefericire a fost totalmente neglijat de guvernarea ultimilor ani. Şi asta cu atât mai mult cu cât guvernele statelor europene, în tot acest timp, nu au pregetat să cultive, mai pe faţă sau mai voalat, sentimentul naţional al propriilor popoare. Promovarea unei politici naţionale bazată pe cultivarea şi valorificarea sentimentului naţional la români ar putea fi o pârghie importantă pentru relansarea economiei naţionale. Evident, este vorba de un sentiment naţional sănătos, dezbrăcat de orice formă de extremism naţionalist, şovin sau xenofob. O politică naţională aplicată în acest sens, ar presupune sprijinirea pe toate căile legale a întreprinzătorilor autohtoni, respectiv, susţinerea mărcilor şi produselor româneşti de calitate. O altă latură a acestei politici s-ar orienta spre pregătirea teoretică şi încurajarea în practică a tinerilor pentru a rămâne în ţară, a lucra, dar şi a câştiga la nivelul exigenţelor europene. În acest context, par interesante şi de actualitate cuvintele rostite, în urmă cu aproape un secol, de către Ion I.C. Brătianu: ?Convinşi de necesitatea armonizării intereselor noastre economice cu interesele naţionale, avem fireasca dorinţă ca în această conlucrare să încurajăm din ce în ce mai mult capitalul şi iniţiativa românească şi să asigurăm elementului naţional o parte legitimă cât mai largă la muncă şi la conducere. Îndeosebi, spre a da îndrumare mai sigură industriei naţionale, pe de o parte, vom organiza şi îmbunătăţi învăţământul tehnic şi comercial.? Dar putem fi convinşi că şi astăzi un guvern apropiat sentimentului naţional al românilor ar putea propulsa cu succes România, prin noi înşine, în Europa.