Stimate domnule Redactor Şef, Ceea ce mă determină să vă scriu este faptul că în cursul acestei luni, am citit un articol în ziarul "Crişana", cu titlul următor: "De la 1 septembrie încep radierile la maşinile (vehicule) care până la această dată nu au făcut verificarea tehnică". Vă spun drept, am rămas foarte mirat de această decizie proastă, luată de nu ştiu cine, neţinându-se cont că mai e şi o asigurare destul de mare, plus impozitul de care fiecare suntem conştienţi să-l plătim, dacă vrem să circulăm în linişte pe drumurile publice. La scurt timp după apariţia acestui articol, am primim o înştiinţare de la Ministerul Administraţiei şi Internelor, unde mi se cere inspecţia tehnică şi asigurarea obligatorie la motocicleta pe care o am în proprietate. Din păcate nu am putut realiza inspecţia tehnică fiindcă îmi lipseşte o piesă la motocicletă pe care nu o găsesc momentan. Mai mult, verificarea tehnică se face numai la Oradea, eu fiind din Ştei trebuie să merg vreo 90 km până la Oradea, când aş putea s-o efectuez la 7 km de locuinţă, la Ştei, unde au aparatele necesare, dar nu au specialsit de categoria "A", care să o facă aici!? Domnul redactor şef, sunt şi eu un pensionar care din banii pe care îi am încerc să mă descurc cu toate obligaţiile, de aceea, vă rog foarte mult, dacă se poate să luaţi legătura cu cei în drept, şi să ne răspundeţi, dacă radierea nu se poate prelungi pentru cei ce au plătit impozitul la zi şi asigurarea. Mie mi-a expirat verificarea pe 10 iunie şi am omologat motocicleta acum doi ani. Am vrut să vă scriu mai demult, dar am crezut că pot să fac rost de o banală piesă, astfel încât să mă prezint în regulă la inspecţia tehnică periodică. Din păcate, deocamdată, n-am găsit piesa aşa că vă scriu pentru a vă cere ajutorul ca să interveniţi pe lângă Registrul Auto Român, astfel încât, măcar odată pe săptămână să beneficiem şi la Ştei de un specialist de categoria A, astfel încât să nu ne mai deplasăm până la Oradea pentru acest lucru. Gheorghe Sere N.R. Răspunsul care vă interesează îl veţi putea citi în paginile ziarului nostru, în săptămâna care urmează. Rugă pentru o nouă Fericire Fericirea celor săraci cu duhul nu cred să se refere la toate soiurile de proşti. Proştii se împart şi ei după multiplele neajunsuri sau preaplinuri, din atâtea pedepse de la Dumnezeu, nu atât asupra capului prostului, ca atare, cât asupra celor ce au de a face cu el. O vorbă cunoscută zice că prostul, dacă nu-i şi fudul, nu are nici un farmec. Pe deasupra poţi să întâlneşti tot soiul de cazuri: prost avar, prost ranchiunos, prost viclean, prost solemn şi, hat în cap de rând, prostul grămadă. Sunt unii mai daţi dracului, care posedă multiple "calităţi" venite probabil din străfundul Gheenei. Sunt ei, cu toţii, săraci cu duhul. Vina este a lor, în cea mai mare măsură şi de aceea Împărăţia Cerurilor nu poate să fie lăsată moştenire tuturor loazelor leneşe, puse apoi pe măsură ce cresc pe căpătuială, pe dregătorii şi, ca un făcut, chiar acolo unde nu se pricep cel mai tare. E drept că nu se pricep, în general, la nici unele, dar pe prostul la locul lui cine îl bagă în seamă? Nu are sens să divaghez pe această temă. Nimeni nu se va simţi vizat. Unii nici nu vor şti despre ce este vorba, iar alţii, nici să-i pici cu ceară nu vor recunoaşte că sunt proşti. De altfel, nici graniţa între proşti şi deştepţi n-a văzut-o nimeni. E chestia că paiul din ochiul vecinului este mai vizibil decât bârna din propriul ochi. Dacă un ins nu este bun într-un fotoliu, într-un minister oarecare, algoritmul, adică substitutul de aptitudine, îl împinge în alt minister, eventual, pe o treaptă mai înaltă, unde aportul său la dezastru este mai consistent. De acum se simte că este de valoare, din moment ce se apelează mereu la el, să dreagă şi să facă ceva în treburile obştei. Acum că e democraţie, oricât m-aş strădui să dau un exemplu, mi-ar fi foarte greu. Poate unul sau doi... Din trei cazuri nu se poate generaliza un fenomen. Totuşi, pe lângă atâtea grupuri şi parade de afirmare ale celor ce sunt mai altfel decât alţii, ar mai trebui o organizaţie: INEPT (de la inepţie), care să obinţă, prin lege, interzicerea discriminării pe bază de prostie. Ar fi o "victorie" a democraţiei, pe lângă altele de acelaşi gen. Ne putem imagina o paradă a proştilor prin faţa unei instituţii de învăţământ scandând "sâc, sâc". Problema este că la tendinţa de descentralizare a Puterii probabilitatea apariţiei de oameni nepotriviţi în diferite posturi creşte, dat fiind acelaşi infailibil algoritm, pe bază de protocol (sau invers). Aşa, de exemplu, poate să apară într-o primărie un specialist, hotarnic sau ce o fi numit el când este moştenit de la fostele CAP-uri de la brigada viticolă, sau legumicolă, sau de la cine ştie ce pilă în lipsă de un topograf, să zicem. Acesta este pus stăpân peste aplicarea Legii fondului funciar, împreună cu o comisie formată din consilieri comunali pe bază de algoritm, desigur. Părerile specialistului fiind sfinte în faţa acestei comisii, i se dă autoritatea legală de împărţire a pământurilor uneori pe principiul cumetriilor, a simpatiilor politice, a şmecheriilor şi, eventual, după cum "vrea muşchii specialistului". Urmează apoi să te adresezi unei comisii judeţene, care, în final, te trimite tot la acel specialist şi la aceeaşi Comisie Locală, învestită cu puteri discreţionare, sau în faţa justiţiei, care, la rândul ei, apelează la acelaşi specialist, sau altul ca el. De aceea e bine să zici: Doamne, poate era mai bine să le fi insuflat celor ce au scris Scripturile încă o Fericire, pentru cei ce nu au de a face cu cei săraci cu duhul. Corneliu BENEA Subiect de meditaţie La începutul fiecărei luni mă impresionează disperarea şi deznădejdea camarazilor mei de suferinţă, pentru aceasta am cerut sprijin Consiliului Municipal Salonta, Primăriei, precum şi dlui dr. Boeriu, deputat de Bihor, pentru rezolvarea unor disfuncţionalităţi în distribuirea medicamentelor bolnavilor de diabet. Încerc şi acum ca, prin intermediul publicaţiei dvs., în numele bolnavilor de diabet, să adresez rugămintea organelor competente să elimine obligativitatea vizei semestriale a "diabcardului", cel puţin pentru cei imobilizaţi la pat, handicapaţi şi celor care au depăşit 70 de ani. O dată cu stabilirea de către medicul specialist a diagnosticului "diabet zaharat", boală considerată incurabilă, toţi bolnavii sunt luaţi în evidenţele Policlinicii Oradea, ale Policlinicii teritoriale, în funcţie de domiciliu, şi ale medicului de familie. De această boală, care ne macină viaţa, ne scapă numai moartea. Bolnavii aflaţi în situaţie nu înţeleg motivul pentru care, din şase în şase luni, se cere aplicarea ştampilei de prelungire, fără de care nu se eliberează medicamentele. Informez că această măsură a făcut ca mulţi bolnavi, care nu pot face deplasarea la Oradea, să renunţe la tratamentul antidiabetic. Este trist să vezi oameni bătrâni şi bolnavi, unii cu baston sau cârjă, urcând scările policlinicilor, aliniindu-se la cozi pentru eliberarea reţetei medicale şi aşteptându-şi rândul, pentru ca, după ce şi-au primit dreptul la viaţă pe încă o lună, istoviţi şi sleiţi de putere, să se îndrepte spre casă. Aceasta este drama omului bolnav de diabet, mulţi dintre ei, veterani de război, alţii, după o viaţă întreagă dedicată muncii. Toţi suntem muritori şi încercăm prin mijloacele pe care le avem să ne îngrijim sănătatea, să ne menţinem vigoarea, şi totuşi vine o vreme când suferinţele se acumulează. Pentru unii suferinţele se sfârşesc mai repede, pentru alţii, mai târziu. Rândurile acestea ar trebui să constituie un subiect de meditaţie pentru responsabilii din sistemul de sănătate: poate vor încerca să ia măsuri care să uşureze puţinul timp rămas bolnavilor cronici. Dumitru SUCIU De ce aţi "ascuns" statuia Franţei? În ziua de 14 iulie, călătoream cu tramvaiul spre Piaţa Agroalimentară "Cetate" din Oradea. În spatele Casei de Cultură a Sindicatelor, am văzut lume adunată, aproximativ 200-300 de oameni, într-o sobrietate demnă, ascultând fanfara militară. M-am informat de ce cânta fanfara tocmai într-un loc atât de retras şi iată ce mi s-a spus: acolo, la mică distanţă de peretele Casei de Cultură, există o statuie dedicată Franţei. În 14 iulie, s-a sărbătorit Ziua naţională a marelui şi distinsului popor francez. Nu facem decât să ne manifestăm stima şi respectul poporului român faţă de Franţa, ţară care, de-a lungul istoriei, a fost întotdeauna alături de noi, motiv pentru care noi o numim "o soră mai mare" a poporului român. Cu multă satisfacţie am aflat că cel care, cu multă amabilitate, ne-a dat aceste lămuriri este un mare admirator al Franţei, aşa cum suntem majoritatea românilor, de altfel. Nu pot să înţeleg totuşi de ce s-a găsit acest loc ascuns pentru amplasarea statuii celui mai mare prieten al poporului român. De aceea, cer, cu stimă şi deosebit respect, ca aceia care sunt în măsură să acţioneze de urgenţă pentru crearea unei statui demne de meritele marelui popor francez. Şi mai cer un lucru: statuia să fie amplasată la loc de cinste, după cum o merită. Ne întrebăm cine a fost primar al oraşului Oradea când s-a dispus amplasarea acestui monument, reprezentând măreţia Franţei, într-un loc atât de ascuns. Sperăm ca, până la 14 iulie 2007, statuia ce simbolizează prietena noastră de nădejde să îşi găsească locul meritat în oraşul Oradea! Teodor BALMOŞ Unde e insecticidul de altădată? Timpul a fost nefavorabil lunile trecute, când ploile multe şi reci au favorizat înmulţirea furnicilor, iar seceta şi timpul canicular ne-au pus într-o situaţie dificilă. Răsadurile din grădini au fost compromise şi înlocuite pentru a treia oară, ajungând să le menţinem doar prin stropirea manuală. Furnicile ne atacă răsadurile, fasolea verde şi lămâile, fără să avem cu ce soluţii să le combatem. Zadarnic ne-am adresat farmaciei de ocrotire a plantelor din Piaţa Agroalimentară Cetate Oradea sau din Aleşd că acest produs, atât de necesar, este de negăsit. Mulţi gospodari şi gospodine, printre care Vandici Ioan şi Aurel, din Măgeşti, şi Gui Doru, din Cefa, reclamă mulţimea de furnici, care le-a invadat deja şi locuinţele, şi cămările, după ce le-a distrus fasolea verde, lămâii şi alte culturi de grădină. Riscăm a rămâne fără roade, de fapt unele s-au şi uscat. Ce mai aşteaptă cei de la Ocrotirea plantelor, medicii de specialitate? Până când ei vor găsi de cuviinţă să acţioneze, nu vor mai fi plante de tratat! Teodor BALMOŞ