Poate ai vrea să aducem detectorul de minciuni?! Nu-mi vine să cred că ai îndrăzneala să insinuezi inventarea mea de către partidul meu, nu-mi vine să cred! Realmente! Am gândit că grandoarea la care te dedai ar fi un gest al disperării la care te-am supus eu şi cei aproape de mine, devenind coşmarul viselor tale, dar, băi, omule, se pare că ? de la natură, de la ? Este un mare păcat, tu, ditamai omul, primare peste Orade întâmplător! să nu ţii cont de o anumită conjunctură, nefavorabilă mie atunci, şi despre care ai ştiut foarte bine ce dimensiuni a avut, până la trădare chiar! şi-acum ?! Dar cum să pot eu să te privesc altfel când te faci că pozezi competiţia, dar şi realitatea! de pe un piedestal parcă?! Eu, măi, Petrică, eu sunt Mihai Bar! eu am o anumită notorietate în Oradea, în Bihor, notorietate câştigată prin prestaţiile mele politice în primul rând, iar dacă tu nu ai perceput participaţiile mele parlamentare, intensitatea legăturilor mele cu oamenii Bihorului, persoane juridice, dar mai ales oameni de rând, atunci sigur că este un mare păcat că s-a renunţat la controalele medicale, în toată aria lor de cuprindere! de dinaintea abordărilor electorale, chiar un mare păcat! Tu nu ai cum să poţi înţelege strategiile partidului meu! şi nu ai pentru că VOI aţi dat singurul vot împotrivă la intrarea Noastră în Forumul internaţional al socialiştilor, spre dezaprobarea totală a prietenilor noştri. Pare, Petrică, o adevărată maladie la Voi, dar armele noastre sunt unele corecte! Eu însumi sunt un exponent al corectitudinii în comportamentul politic! tu poţi să spui la fel, fără să-ţi tremure glasul ?! Fii convins că şi eu îl respect pe domnul Mang, dar a fost aici o schimbare de strategie la vârful partidului. Cum să-ţi explic despre profunzimea şi complexitatea unei analize prealabile, cum?! Apoi, băi, Petrică, este o surpriză! şi prin modul în care tu şi ai voştri vă manifestaţi, v-am surprins! Surpriza ca expresie, sau de expresie politică nu noi am inventat-o, omule, nu noi, ea vine din străfundurile umanităţii, iar noi, la partid, nu după ureche lucrăm, ci de pe fundamente ştiinţifice, altoind istoria neamului cu concepte şi acţiuni care să dezvolte, nu care să ne dezbine, să ne dezmembreze moştenirea! POT, măi, Petrică, POT, pentru că vin dintr-un partid care şi-a asumat marea responsabilitate a înscrierii României în modernitatea lumii anului 2004. Noi, şi nu voi, am atins încrederea şi aşteptările nordatlanticilor. Noi, şi nu voi! ne-am făcut înţeleşi de europeni, Noi şi nu voi am ripostat când a fost vorba de comandă fără să se ţină cont şi de aspiraţiile noastre de naţiune, de popor, de ţară că s-a plătit cu o importantă cotă de sânge dreptul la independenţă, dreptul de a ne prezenta vertical în concertul naţiilor lumii. Orice s-ar spune, omule, văd cu fiece zi că aerul tău de cocotă cu aureolă boemă este de natura fardului! este un artificiu menit să inducă în eroare! Ce uiţi tu este că noi, bihorenii, avem un puternic simţ al apartenenţei la ce este al nostru, avem un respect dincolo de lumeşte posibil faţă de moştenire! Până când să ne tot uităm la tine cum aduci atingere prin nesăbuinţa indiferenţei, la tot ceea ce nouă ne este drag ca lumina zilei, până când?! Oricâtă răbdare aş avea, în ceea ce te priveşte, se pare că nu este vânt îndeajuns în spaţiul morilor care-ţi întunecă viziunea. Tu arunci în ochii noştri oameni şi cifre asamblaţi pe principiile inducerii în eroare! Tot aruncai în ochii noştri despre refacerea şi modernizarea a 90% din reţelele de canalizare ale oraşului până în 2008, iar acum câteva zile, puneai mistrii de mortar şi ziare prietene la fundamentul a unei părţi supărător de mici în raport cu ceea ce aruncasei ca acţiune iniţială. Ba ziarul prieten ţie dădea de ştire lumii orădene că la declanşarea trâmbiţatei acţiuni ai fi fost şi tu prezent printre alţii. Vezi, băi, Petrică, printre alţii! Şi doar ţi-am spus că este întâmplătoare asocierea ta cu oameni de-ai locurilor noastre, dar cui să spun?! Ar fi interesantă o analiză aprofundată asupra ansamblului tău de capacitate, de unde am trage concluzii năucitoare, probabil. Dar, doctorand în administraţie, pare nelalocul lui, nu-i aşa, să te compromiţi tu cu astfel de analiză! Scrie şi-n cărţi că în momente de răscruce minciuna poate dobândi dimensiuni fundamentale, dar noi am putea face apel la scaunul care detectează minciuna! Ce zici?! Şi te avertizez că prin târg lumea şuşoteşte! Pot eu să mă prefec a nu auzi ?! Pot eu, Mihai Bar, să nu ţin seama de părerile bihorenilor mei?! N-am cum să fac asta, pentru că eu sunt fundamental al lor! Voi toţi promiteţi, eu însă POT, măi, omule, şi POT pentru că am toate argumentele politice şi experienţa necesare, dar spre deosebire de tine, am şi chemarea locului de baştină! Mie, şi nu ţie, râul, ramul, Crişul îmi sunt prieteni, pentru că-mi recunosc glasul şi-mi simt tremurul tălpii sub apăsarea pasului. Mersul meu este mai sigur, pentru că eu, Mihai Bar, n-am voie, n-am dreptul, să nu ţin seamă de simţirea bihoreană! Şi te vom lăsa în Cetate, dar îţi vom strica jucăriile, îţi vom strica regulile jocului, şi avem conştiinţa că suntem coşmarul viselor tale! Fără nici un pic de ură, Mihai Bar