"Dacă cer prea mult, amendaţi-mă, vă rog!" Dacă vi se pare că cer prea mult, amendaţi-mă, vă rog, din nou, iar dacă vi se pare că nu am dreptate, vă înţeleg, deoarece dreptatea e greu de găsit în zilele noastre. Sunt un cetăţean al acestei ţări, la fel ca mulţi alţii, care plăteşte toate taxele, îşi achită toate datoriile faţă de acest stat; sunt conştientă de obligaţiile mele de cetăţean român, dar, în acelaşi timp, cred că am şi anumite drepturi. Indiferent că ar fi comunism sau democraţie, ceea ce vreau să vă relatez tind să cred că ar putea fi publicat în ziarul dumneavoastră. Locuiesc în cartierul Ioşia-Vest de mai mulţi ani, aproape de capătul liniei de tramvai 2. În oricare oraş al acestei ţări şi lumi, fiind capăt de linie, normal ar fi să existe un chioşc de unde să-ţi poţi cumpăra bilet de călătorie. Sunt oameni care vin de la ţară sau de oriunde altundeva cu trenul (Gara Oradea Vest fiind în apropierea capătului liniei 2) şi nu au de unde să-şi cumpere bilet. Oameni în vârstă, cu bagaje, care nu vor să rişte o amendă, se deplasează pe jos, aproximativ patru staţii de tramvai, până la primul chioşc aflat în Calea Aradului. Cei mai curajoşi dintre ei urcă în tramvai, coborând apoi în grabă, aleargă până la chioşc, riscând să-şi rupă picioarele, pentru a nu mai fi nevoiţi să aştepte următorul tramvai. Toţi vatmanii şi vânzătoarele de la acest chioşc cunosc acest lucru. De cele mai multe ori, înainte de a apuca să cobori la chioşc, apar "mult stimabilii" controlori, pe care nu-i interesează ce şi cum, ei vor biletul, dar mai mult şi-ar dori amenda. Ţi se cere să plăteşti pe loc 200.000 lei, neprecizând, de fapt, că se poate plăti în termen de 48 de ore. Dacă ai aceşti bani, plăteşti, dacă nu-i ai, te plimbă prin tot oraşul, întârziind la serviciu, riscând şi o penalizare, ca apoi să ţi se întocmească un proces-verbal, fiind nevoit să scoţi din buzunar 800.000 lei. Ţi se spune cu satisfacţie că poţi să faci câte reclamaţii vrei, oricum nu se va rezolva nimic, în sensul amplasării multdoritului chioşc, pe motiv de nerentabilitate. Domnilor controlori, amenzile sunt mai profitabile? Din banii încasaţi din amenzi s-ar putea face un chioşc, chiar şi din scânduri, oricum noi, "ioşienii", suntem oameni ceva mai modeşti, nu avem nevoie de vreun chioşc de lux. Nu puteţi plăti o vânzătoare? Dumneavoastră, domnilor controlori, sunteţi o "grămadă" destul de mare, faceţi cu schimbul, azi unul, mâine altul. Dacă aţi vinde bilete, ar dispare şi monotonia de la locul dumneavoastră de muncă. Casele din Ioşia se încălzesc cu sobe cu lemne, deci problema încălzirii chioşcului nostru e ca şi rezolvată, câteva lemne vă putem da şi dumneavoastră. Cred că ar fi soluţia cea mai ieftină. Dacă nu voi plăti această amendă, voi munci câteva zile în folosul comunităţii, deci vă voi putea ajuta la construirea chioşcului, la întreţinerea curăţeniei şi la măturatul zăpezii în jurul acestuia. Câte cereri şi reclamaţii mai trebuie făcute, câte semnături trebuie adunate pentru amplasarea unui biet chioşculeţ? Dacă nu se poate rezolva aici, în Oradea, poate voi scrie şi la Bucureşti sau poate trebuie să apelez la Curtea Internaţională pentru Drepturile Omului de la Strassbourg? Astfel, vom reuşi să intrăm, poate, şi în Cartea Recordurilor. Doresc un chioşc de bilete! Vi se pare că vreau prea mult? Vă mulţumesc. N.R. Suntem convinşi că cererea dvs. va fi analizată de către conducerea OTL, astfel încât amplasarea unui astfel de chioşc să fie doar o chestiune de timp. Asupra acestui subiect, vom reveni.