Născut în New York, Yazman Ali este unul dintre miile de studenţi care au ales să studieze medicina în ţara noastră, mai precis la Oradea. După anii de şcoală petrecuţi în oraşul de pe malul Crişului Repede, tânărul rezident, specializat în psihiatrie, lucrează acum într-un spital din New Jersey. Spune că diferenţele dintre şcoala românească de medicină şi cea americană sunt multe, la fel şi cele dintre sistemele de sănătate sau terapiile aplicate pacienţilor. Deşi în SUA ar putea câştiga mult mai mult, tânărul se gândeşte ca, în viitor, să se reîntoarcă şi să profeseze în Oradea, pe de o parte, pentru că, spune el, aici se simte ca acasă, iar pe de altă parte, pentru că tot aici şi-a găsit... jumătatea.

"Şeful rezidenţilor" rupe... tăcerea
Yazman Ali a ajuns în România în anul 1997, după ce, iniţial, alesese Republica Dominicană pentru a urma Facultatea de Medicină. După şase ani de studii, s-a reîntors în Statele Unite, ca medic rezident într-un spital din New Jersey. A rămas însă apropiat de Oradea şi spune că a avut multe de învăţat de la medicii români, care i-au fost profesori. Pe de altă parte, acum, după ani de practică în SUA, poate face diferenţa între sistemele de învăţământ şi sănătate din cele două ţări. "Doream să urmez medicina în Republica Dominicană. Apoi am cunoscut pe cineva care fusese student la Oradea şi m-a convins să vin aici. Din 1997, primul an al venirii mele, şi până acum am rămas uimit de cât de mult au evoluat lucrurile în România. Îmi amintesc că eram în primul an şi trebuia să îmi cumpăr pâine vinerea dimineaţa ca să am la sfârşit de săptămână, când nu prea se mai găsea", povesteşte medicul. Aflat în anul trei de rezidenţiat, Ali mărturiseşte că nu a avut nicio problemă cu examenele periodice pe care a fost obligat să le susţină până acum în SUA, în mare parte graţie practicii clinice din ţara noastră. "Noi la Oradea am făcut foarte multă practică, în spital. Dincolo nu e aşa. Studenţii nu participă la atât de multe aplicaţii clinice, pentru că pacienţii nu sunt întotdeauna de acord cu acest lucru. În SUA sunt foarte multe procese intentate de pacienţi medicilor şi trebuie să fii foarte atent. Nu am avut nicio problemă cu examenele. Am luat trei într-un singur an, deşi colegii mei rezidenţi, care au învăţat în America, au nevoie de aproape doi ani pentru acest lucru", spune tânărul care, graţie competenţelor de care a dat dovadă, a fost numit "şeful rezidenţilor".

Pacienţii americani nu au libertate
În ceea ce priveşte spitalele, newyorkezul preferă organizarea din România şi crede că peste ocean pacienţii sunt "închişi". "Prefer organizarea de aici a spitalelor. În SUA bolnavii au un regim strict, sunt ţinuţi închişi, pe când în Oradea au posibilitatea să se plimbe prin curte sau chiar să participe la slujbe religioase în capela din incinta Spitalului de Neuropsihiatrie. Dincolo nu e aşa. Pacienţii nu au libertate", povesteşte tânărul. Din punctul lui de vedere, diferenţele nu se opresc aici. Astfel, spre deosebire de ţara noastră, în SUA numărul bolnavilor de schizofrenie, depresie sau a celor care au probleme cu drogurile este mult mai mare. În ceea ce priveşte metodele de tratament, medicii de peste ocean apelează frecvent la terapia cu electroşocuri, inclusiv în cazul copiilor bolnavi de autism, pe când specialiştii din ţara noastră preferă alte mijloace. "Se foloseşte foarte mult terapia cu electroşocuri. Toţi pacienţii sunt anesteziaţi. În România se utilizează această metodă mai rar şi fără anestezie", spune Yazman Ali. În altă ordine de idei, medicul susţine că nu a fost nicio clipă discriminat pentru că a ales să urmeze o facultate din România, şcoala de medicină românească fiind privită peste hotare la fel ca oricare alta. "Nu m-am simţit discriminat în niciun fel. Acolo, dacă eşti competent şi înveţi, nu contează unde ai studiat. Poate că am avut şi avantajul de a fi cetăţean american, dar am colegi rezidenţi cetăţeni români şi între noi nu se face nicio diferenţă. Eu am avut multe de învăţat de la dascălii mei români, de la medicii de aici, cum ar fi domnul profesor Gavril Cornuţiu, profesorul Ionescu sau profesorul Brisc. Datorită lor pot face acum faţă", mai spune americanul.

Cu gândul la întoarcere
Chiar dacă a ales să îşi continue studiile peste ocean, medicul susţine că s-ar întoarce să profeseze în Oradea. Deocamdată însă acest lucru nu este posibil din cauza beneficiilor materiale pe care le obţine în SUA, respectiv a salariilor mult mai mari decât cele din România. Şcolarizarea în ţara noastră nu i-a adus lui Yazman Ali doar satisfacţii profesionale, ci şi personale, el găsindu-şi jumătatea la Oradea, pe Ioana. Orădeanca i-a devenit între timp soţie şi, la rândul ei, lucrează în America. Şefă de promoţie a Facultăţii de Muzică din Oradea, Ioana a fost admisă la master în cadrul uneia dintre cele mai prestigioase universităţi de peste ocean, Columbia University. A terminat studiile postuniversitare cu nota maximă, iar acum predă educaţie muzicală într-o şcoală din Bronx. "Eu mă simt la Oradea ca acasă. Dorim să ne întoarcem aici pe viitor. Deocamdată, însă, preferăm să muncim în SUA pentru că acolo avem posibilitatea să ne realizăm financiar. Dar, vreau să lucrez aici. În plus, îmi plac mult românii. Sunt foarte descurcăreţi. Un român poate să îşi repare singur maşina, să zugrăvească sau să taie lemne. Şi Ioana e la fel", spune, zâmbind, americanul.

Deşi legaţi sufleteşte de Oradea, cei doi reprezintă încă un exemplu de absolvenţi de frunte ai şcolilor româneşti care au ales să îşi folosească cunoştinţele în beneficiul cetăţenilor altor ţări. Nici nu e de mirare câtă vreme în ţara noastră un medic rezident câştigă lunar două, trei sute de euro, iar în SUA, câteva mii...