Localitatea Săbolciu este atestată mai devreme cu o lună decât Săcădatul, în data de 29 martie 1256, într-un document emis la Arányos (Ungaria), care face parte din categoria actelor preparatorii, de procedură, în rezolvarea unor litigii. Un alt document, emis în anul 1271, la Oradea, face trimitere tot la satul Săbolciu. Conţinutul documentului este deosebit de valoros, întrucât evocă numele foştilor proprietari ai zonei Tileagdului, în ansamblu. Dacă în ceea ce priveşte familia Csánad, există controverse în stabilirea originii sale româneşti, acelaşi Toma, fiul lui Pancraţiu (ajuns acum comite) se găseşte într-un nou conflict de stabilire a hotarelor proprietăţilor sale, de data aceasta, cu descendenţi ai neamului voievozilor de Vintere şi Holod. În anul 1284, Săbolciu apare din nou menţionat (pentru a treia oară) într-un act adresat regelui maghiar, Ladislau, de către acelaşi Toma, din neamul Csánad, prin care cere să-i fie reconfirmate privilegiile câştigate sub regele Béla.