Milioane pe... bastoane În această-seară, toţi copiii îşi vor lustrui ghetuţele, în aşteptarea lui Moş Nicolae. Dacă au fost cuminţi de-a lungul anului, ei vor primi dulciuri şi jucării, dacă nu, va trebui să se mulţumească doar cu nuieluşa. Cei mici primesc în dar o nuieluşă, conform unei tradiţii mai vechi de 1500 de ani, când, în timpul primului Sinod Ecumenic, Sfântul Nicolae l-a pălmuit pe Arie, ereticul care nu credea că Mântuitorul Iisus Hristos este fiul lui Dumnezeu. An de an, înainte de Sfântul Nicolae, străzile şi pieţele oraşului sunt împânzite de comercianţii de nuiele. Aceştia se plâng că afacerea nu prea mai rentează, deoarece oamenii nu se mai înghesuie să le cumpere. Cu toate acestea, comercianţii de nuiele au început pregătirile cu două luni în urmă. Comercianţii de nuiele pentru Moş Nicolae au fost, în acest an, poate, mai mulţi decât altă dată. Cel puţin aceasta este părerea unora dintre ei. Din acest punct de vedere, unii dintre ei erau chiar foarte supăraţi pe cei care au apărut pe piaţă pentru prima dată în acest sezon, deoarece, din cauza numărului mai mare de comercianţi, le-a scăzut nivelul vânzărilor. Ieri, a fost cea mai prolifică zi de vânzare pentru comercianţii de nuiele. Zeci de astfel de vânzători erau împrăştiaţi de-a lungul centrului şi pe la intersecţii. Deşi până acum s-au vândut destul de puţine nuiele, ieri, vânzările au crescut simţitor. Unii dintre comercianţi au vândut două, trei coşuri de nuiele, ceea ce înseamnă cam 150-200 de bucăţi. De nuiele se ocupă, de ani de zile, cam aceleaşi persoane, cărora li se adaugă, an de an, alţi "afacerişti", care încearcă să facă avere. Din păcate, această afacere nu prea mai rentează, spre deosebire de acum 10-15 ani. "Pe atunci, cam tot omul cumpăra câte o nuieluşă, căci aşa era tradiţia. Acum, această tradiţie s-a cam pierdut, iar magazinele au început şi ele să comercializeze tot felul de nuiele. Cu toate că sunt mult mai scumpe, sunt mai aranjate, ceea ce îi face pe unii dintre orădenii cu bani să le prefere pe acestea", spune unul dintre fabricanţii de "beţe". Majoritatea celor care comercializează nuiele sunt ţigani, care se ocupă din tată în fiu cu aceste beţişoare de Moş Nicolae. Amanda Varga are 25 de ani şi vinde nuiele de când avea 9 ani. Ea îşi aduce aminte că pe timpul lui Ceauşescu treburile mergeau foarte bine, astfel că banii adunaţi pe nuiele le ajungeau să trăiască aproape jumătate de an. "Acum, sunt prea mulţi pe piaţă, iar cu banii adunaţi abia de treci Sărbătorile", se plânge ţiganca. Tot de la ea am aflat că pe piaţă se găsesc două feluri de nuiele, cele realizate din plastic, respectiv cele făcute din crengile copacilor. În cazul primelor, munca este mult mai uşoară. Plasticul, asemănător celui din care sunt făcute paiele pentru băut, este cumpărat en-gros după care doar se vopseşte sau înveleşte cu o folie subţire de staniol. În total, costul unui astfel de beţişor este de numai 4.000 de lei. Cu toate acestea, o astfel de nuia se comercializează cu 15.000 de lei. Ceva mai scumpe sunt beţele realizate din crengi de copac. Adunarea acestora începe de prin luna septembrie. Sunt tăiate din copaci crengile care nu sunt uscate şi care se lasă o perioadă să se usuce, după care sunt vopsite cu alb sau roşu. Ultima operaţie este lipirea unor bucăţele de polistiren de culoare albă care să semene cu zăpada. În total, nu îl costă mai mult pe comerciant decât vreo 5.000 de lei, ceea ce înseamnă de fapt costul vopselei şi al polistirenului. O astfel de nuia se comercializează cu 20.000 de lei. Cu toate că majoritatea celor care comercializează vergele sunt ţigani, printre comercianţi se pot vedea şi oameni ceva mai deschişi la culoare. Aceştea fac parte dintre acei vânzători care au acte în regulă şi obţin aprobare de la Primărie. Ioan Sime, unul dintre ei, spune că, din cauza ţiganilor, nu prea poate să pună bani deoparte. "Ei fură şi polistirenul şi vopseaua, astfel că pe cei mai mulţi o nuia nu îi costă aproape nimic. De aceea se şi înghesuie lumea să vândă nuiele. În schimb, eu fac totul cu acte în regulă. Am dat 500.000 de lei la Primărie, am cheltuit vreo 5.000.000 cu materia primă, din care am reuşit să fac vreo 2-3.000 de bucăţi. Astăzi este ultima zi în care aceste nuiele se vor vinde, şi mai am pe stoc încă vreo 1.000 de bucăţi. Din acestea voi mai vinde câteva sute şi în zilele următoare, dar va trebui să scad preţul. Oricum, sper să rămân măcar cu vreo 20 de milioane. Nu este însă o sumă prea mare, dacă ţineţi cont că din aceşti bani ar trebui să trăiesc până în vremea mărţişoarelor şi eu, şi familia mea, deoarece toţi muncim. Tot din aceşti bani va trebui să cumpărăm materia primă pentru mărţişoare". Însă nu toţi cei care vând nuieluşe se pot lăuda cu aceste sume. Cei mai mulţi fabrică doar câteva sute de beţişoare, după care adună maximum trei-patru milioane de lei. La aceasta concură şi numărul prea mare al celor care vând astfel de nuiele. Spre exemplu, ieri, pe centru, erau, la orele amiezii, nu mai puţin de 200 de persoane cu diferite coşuri în faţă pline cu nuiele. La o socoteală făcută cu ochiul, în coşuri erau pe puţin vreo 10.000 de nuiele. Dacă ţinem cont că în Oradea există un număr de vreo 50.000 de copii având vârsta celor care primesc astfel de nuiele, cam acesta ar fi şi numărul vergilor ce se comercializează într-un an în Oradea. Având în vedere că o asemenea vergea se vinde cam cu 15-20.000 de lei, de Moş Nicoale, orădenii cheltuie pe vergele peste 500.000.000 de lei, ceea ce înseamnă o sumă enormă pentru nişte beţişoare. Cine este Moş Nicolae? În folclorul românesc, se face o distincţie clară între Moş Nicolae şi Moş Crăciun, cele două personaje având chipuri şi rosturi diferite. Abia în ultimul secol, aceste personaje au fost deopotrivă înzestrate cu o trăsătură nouă: obiceiul de a face daruri copiilor. În tradiţia populară, ziua de 6 decembrie este zi de cinstire a Sfântului Nicolae. Închipuit ca un moş cu barbă albă, Sân-Nicoară (cum i se mai spune Sfântului Nicolae) poate aduce ninsoarea doar scuturându-şi bărbia de omăt. Sfântul Nicolae este episcopul de Cezareea, martirul lui Iisus şi săvârşitorul de minuni. Sub influenţa tradiţiilor europene, a fost adoptată imaginea unui Moş Nicolae care pune cadouri în cizmuliţele copiilor. Sfântul din generaţia sfinţilor-moşi care a preluat numele şi data de celebrare a Sfântului Nicolae din calendarul creştin (6 decembrie) este numit în calendarul popular Sânnicoară, în Transilvania, şi Moş Nicolae în Muntenia. Deşi în hagiografia creştină Sfântul Nicolae a fost personaj real (episcop de Myra, mort probabil în anul 352), în tradiţiile româneşti are atribuţii străine unui sfânt: apare pe un cal alb, aluzie la prima zapadă care cade în luna decembrie. El apără soldaţii în război, fiind invocat de aceştia în timpul luptelor; ajută orfanii, văduvele şi fetele sărace la măritat. El este cel care aduce cadouri copiilor în noaptea de 5/6 decembrie, dar îi pedepseşte când sunt leneşi şi neascultători. Sfântul Nicolae, era, la 17 ani, unul dintre cei mai tineri preoţi. La 30 de ani, a fost numit Episcop de Myra, un oraş-port la Marea Mediterană, care acum face parte din Turcia. Plecând dintr-o casă bogată, Nicolae călătorea în ţară, împărţind cadouri celor săraci. Se spune că, după moartea părinţilor săi, a împărţit considerabila avere moştenită oamenilor nevoiaşi.