Sărbătoarea zilei

Sfântul Andrei a fost unul dintre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind fratele lui Simon Petru. Originari dintr-o familie de pescari, din Betsaida, aşezare pe malul apusean al lacului Ghenizaret, cei doi fraţi au fost ucenicii Sf. Ioan Botezătorul. Potrivit celor relatate de diferiţi istorici şi martori ai acelor vremuri, Sfântul Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, în teritoriile dintre Dunăre şi Marea Neagră, dar şi în teritoriile de dincolo de Prut.

Tradiţii şi obiceiuri
Ziua Sfântului Andrei se cheamă şi Ziua Lupului. Se credea, iar la sate se crede şi acum, că în ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten şi reuşeşte să-şi îndoaie gâtul ţeapăn, astfel că nimic nu mai poate scăpa din calea lui. De aici şi credinţa că în ziua de 30 noiembrie lupul îşi vede coada. În această zi, vitele erau păzite cu străşnicie ca să nu le atace lupii. În primejdie, de Sfântul Andrei se află şi oamenii, motiv pentru care la sate mai există tradiţia ca în 30 noiembrie să nu se pornească la drum. Se mai spune că în noaptea de 30 noiembrie, Sfântul Andrei împarte prada adunată de lupi fiecăruia dintre aceştia în parte, astfel încât să ajungă până în primăvară. Ca să-şi apere gospodaria, la munte se păstrează tradiţia ca oamenii să-şi pună usturoi la poartă. Tot în 30 noiembrie nu se mătură, nu se face pomană şi nu se dă nimic cu împrumut. În tradiţia poporului român, în noaptea de Sfântul Andrei ies strigoii. Noaptea Sfântului Andrei este importantă şi pentru vrăji şi farmece. Sfântul Andrei mai este socotit şi început al iernii, motiv pentru care i se mai spune "Andrei de Iarnă".