A doua zi după Rusalii este închinată sărbătoririi Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Biserica a rânduit să fie aşezată astăzi această sărbătoare, ca o prelungire a sărbătorii Pogorârii Duhului Sfânt, Cel care "purcede" de la Tatăl şi este "trimis" în lume de către Fiul. Primele două sinoade ecumenice (Niceea - 325 şi Constantinopol - 381) au statornicit definitiv învăţătura de credinţă a Bisericii, inclusiv dogma Sfintei Treimi, astfel că din secolul al IV-lea după Hristos se poate vorbi de adevărata cinstire în toată lumea creştină a Sfintei Treimi. Controversele apărute mai târziu, când Biserica a încetat să mai fie "Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească" nu au făcut decât să întărească învăţătura adevarată expusă în Sinoadele ecumenice. În fiecare zi, ori de cate ori simţim nevoia, ne închinăm Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, "Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită"; la fiecare Sfântă Liturghie ne bucurăm de "Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh"; în fiecare clipă fiecare dintre noi ştim că "Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt", de aceea zicem din toată inima: "Treime Sfântă, slavă Ţie !" Amin.